Concert Iris in Silver Church (Cronica, poze si video)

Cum Metropotamului rocker ii plac si concertele de Craciun (na, are si el placeri vinovate…), s-a gandit sa treaca prin Silver Church unde incheia anul probabil cel mai vehiculat nume cand vine vorba de rock romanesc: Iris.

Ca orice concert romanesc respectabil, nici acesta nu a inceput la timp. Se anuntasera “open doors” la 21:00, iar pe scena s-a intrat la 22.05. Inca astept primul concert romanesc la care sa fiu prezent si care, surpriza, sa inceapa la timp. Dar acestea sunt doar amanunte, ne-am obisnuit cu ele, asa ca trecem mai departe. In plus, pe parcursul orei de asteptare, din boxe au rasunat piesele celor de la Metallica, asa ca a fost chiar suportabil.

Intrarea pe scena a coincis cu activarea publicului. A fost suficient ca Valter, Nelu si Boro sa ajunga in fata spectatorilor, pentru ca acestia sa-si poarte favoritii pe brate. Cele cateva sute de persoane adunate in Silver Church nu au facut rabat la risipa de energie, scandand, batand din palme, dansand si cantand alaturi de Iris pe toata durata concertului. Iar dupa introducerea instrumentala de cateva minute, sala a izbucnit in urale cand si-a facut aparitia pe scena si Cristi Minculescu. De aici a inceput concertul.

Am ascultat cam ceea ce face parte dintr-un concert Iris obisnuit. Piese mai noi sau mai vechi, unele din ele interpretate intr-o maniera ceva mai agresiva si mai rapida decat de obicei, cu un Cristi Minculescu conducand cu eleganta sala catre un succes de public. N-au lipsit “Eu si cu tine”, “Baby”, “Vino pentru totdeauna”, “Cat as vrea sa zbor”, “Casino”, “Sa nu crezi nimic”, “Somn bizar”, “Pe ape”, “Strada ta” sau piesa-amprenta, “Floare de iris”.
Am fost surprins sa vad ca piesele sunt aranjate, cumva, in ordine cronologica inversa, reteta pe care deja o cunosteam de vreo doua saptamani, cand Celelalte Cuvinte au aplicat-o cu succes la concertul lor aniversar. De asemenea, nu a lipsit nici “Lady in black”, piesa celor de la Uriah Heep, din punctul meu de vedere unul dintre cele mai placute momente ale serii.

Insa, alaturi de aceste piese a fost prezenta si oboseala. Oboseala trupei. O formatie care nu mai este cum era. Boro, Valter si Nelu au cantat impasibili, departe de show-ul pe care il faceau acum nu multi ani, cel putin Boro. Solo-urile personale nu au existat. Cristi a dialogat cu publicul mult mai mult decat de obicei si l-a lasat de foarte multe ori sa cante, in stilul in care o face, mai nou, si David Coverdale.

A fost un “veni, vidi, vici”, “am venit, am cantat, am plecat”, din care nu am putut sa nu remarc faptul ca a cam lipsit sufletul. Pentru mine, toate acestea s-au rasfrant si asupra muzicii, dar poate ca a fost doar un an mai incarcat. Oricum, ca om care nu a ratat multe concerte Iris la Bucuresti, as spune ca acesta nu a fost chiar unul dintre cele mai bune ale lor.

Finalul i-a prins pe cei de la Iris iesind de pe scena in acordurile lui “We are the champions” si da, macar in ceea ce priveste publicul, sunt campionii acestuia. Nu au stat mult pana sa revina pentru o ultima piesa, un “I want to break free” cantat in proportie covarsitoare de spectatori, pentru ca Minculescu a intervenit doar pe refren si nici acolo foarte mult. Legendele canta piesa de legenda, si acesta este modul prin care povestea merge mai departe.

Dupa concert, o parte din spectatori au mers la garderoba, fericiti pentru seara reusita, iar cealalta parte a preferat sa mai ramana pret de o bere la discutii legate de formatie, trecut si de urmatorul album al trupei, care va aparea anul viitor pentru a marca 35 de ani de activitate. Un numar frumos, o incarcatura grea, o mostenire muzicala imposibil de evitat, lucruri care obosesc si incarca de responsabilitate suplimentara.

Asteptam cu interes concertul aniversar de anul viitor, care suntem siguri ca va arata altfel decat a aratat cel din Silver Church, dupa care speram ca floarea de iris, considerata de greci ca fiind una cu proprietati de vindecare, va sterge oboseala din sufletele trupei si va aseza, pentru totdeauna, valul amintirilor frumoase peste una din cele mai longegive povesti ale rock-ului romanesc.

Rock on!

Cronica, aici.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: