Concert – Celelalte Cuvinte si atat (Jukebox 2012)

Ultima oara cand i-am vazut pe Celelalte Cuvinte a fost la Sala Palatului, cand si-au serbat 30 de ani de existenta in fata a aproximativ 3.000 de spectatori. Era la inceput de decembrie, afara era frig, dar in sala temperatura a fost greu de masurat. Ne-am dus si de data aceasta, in Jukebox, pentru ca un concert Celelalte Cuvinte nu poate fi, sub nici o forma, ratat.

Ceea ce s-a intamplat acolo a fost, in mare parte, ceea ce s-a intamplat la concertul lor aniversar, asa ca nu ar avea rost sa discutam inca o data despre lucruri deja stabilite. Sa vedem insa ce a fost nou.

In primul rand, clubul a oferit intimitate si asta s-a simtit. S-a simtit si la public, care nu si-a permis sa risipeasca vreo clipa de muzica, si s-a vazut si la trupa, care a intrat mult mai repede in legatura cu publicul.

In fata scenei a aparut pana si generatia urmatoare. Recte, trei copilasi de 10-11 ani, cred, care nu stiau cum sa mai imite instrumentele folosite pe scena, si o copilita chiar mai mica de varsta decat ei, pe care cand am vazut-o mi-a fost teama ca va da cu capul de scena. Da, asa de agresiv se misca. Viitorul suna si bine, din ceea ce am vazut nu este destinat in totalitate manelelor si Innei.

Celelalte Cuvinte raman o trupa care, la 30 de ani de la infiintare, continua sa uimeasca. Componentii ei au chef, au energie, au placere. In contextul in care muzica rock romaneasca devine din ce in ce mai mult o gluma trista, chiar daca trupe cu renume au atins ani bunicei de activitate, Celelalte Cuvinte vin sa vorbeasca despre muzica facuta curat, nu pentru ei, nu pentru faima, nici pe departe pentru vanzari, ci pur si simplu pentru sufletele publicului. Si din acest punct de vedere, primesc exact ceea ce sadesc: acele suflete.

Cum s-a terminat concertul este, din nou, greu de povestit. Dupa aproximativ 3 ore de cantat, Celelalte Cuvinte s-au comportat de parca abia incepusera! S-au dezlantuit pe ultimele acorduri, aruncand sala in aer si am avut senzatia ca ar mai fi continuat fara probleme inca mult timp din clipa aceea.

La final, Calin Pop, Leontin Iovan, Marcel Breazu, Tiberiu Pop si Ovidiu Rosu au urcat pe scena, incheind o seara care, din punctul meu de vedere, trebuie repetata de cat mai multe ori.

Pentru ca la baza acestei formatii a fost zidit respectul pentru muzica, si poate tocmai de aceea angrenajul propus de Celelalte Cuvinte nu se prabuseste dupa anii pe care i-a traversat.

Vizavi de organizare, sa spunem ca nu am observat cine stie ce probleme. Nici publicul nu a fost mai prejos, asa ca totul a fost calm si s-a terminat cu bine. Ceva mici probleme au fost cu sunetul. Nu mi s-a parut ca lucrurile ar fi perfecte, asa cum ies ele din mana lui Ovidiu Rosu, dar sa spun ca poate a fost doar o parere a unui om prea perfectionist. Atata vreme cat publicul este in delir, e bine sa lasi orice imperfectiune sa se scurga in neant.

Daca vrei sa stii ce-am in suflet si-n gand/Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant…

Sa ne auzim cu bine de la urmatoarea cantare.

Cronica, aici.

Dialogăm? :)

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: