Children Of Bodom, Hammerfall, Unleashed

CHILDREN OF BODOM – BloodDrunk (2008)

Acum, în clipa în care discutăm despre COB, la ce am putea să ne aşteptăm altceva în afara lucrurilor cu care ne-au obişnuit? Cum spunea un bun prieten, “grupa mică a black-ului refuză să se maturizeze”.
Nu este chiar aşa, dar nici foarte departe nu sunt cuvintele sale. COB face şi pe acest album doar ceea ce ştie. Avem parte de aproape aceleaşi teme, de aceleaşi versuri, ba prin foarte multe locuri recunosc şi aceleaşi acorduri. S-a terminat infuzia cu inventivitate a lui Laiho? Probabil că da, dar de foarte multă vreme, nu doar de la acest “BloodDrunk”.
Sunt sigur că fanii trupei vor fi încântaţi. Poate fără să-şi dea seama, de ani de zile sunt încântaţi că măcar COB nu au decăzut şi se păstrează la acelaşi nivel, atins de prea mult timp. Acum, nu sunt sigur dacă asta trebuie să apreciez la acest album. Nu. COB sună “bine” în ceea ce face, aduce acele lucruri pe care le aştepţi de la o astfel de trupă, dar atât. Şi asta nu are cum să mă facă să mă bucur.
Aşa că, dacă întâmplător vă loviţi de acest “BloodDrunk”, să ştiţi că aveţi în faţă un album COB, la fel de bun ca şi celelalte, sau la fel de slab, depinde cum consideraţi voi lucrurile. Eu nu mai spun decât că este un simplu album de colecţie, că am avut aşteptări mari, dar am ajuns să ascult aceleaşi riff-uri şi artificii antice şi că data viitoare am să stau să mă gândesc mai bine dacă are rost să mai ascult un nou COB, chiar şi din punctul de vedere al mai mult decât amatorului de astfel de muzici.

HAMMERFALL – Masterpieces (2008)

Eu nu mă prind deloc de ce suedezii de la Hammerfall au ieşit pe piaţă cu acest album. Pentru că nu este neapărat vorba de un album de sine stătător, ci de o adunătură de cover-uri, trecând prin Helloween, Pretty Maids, Judas Priest, Riot, Chastain, Accept sau Europe.
Piesele nu sunt executate rău, iar tehnica trupeţilor ajută Hammerfall să ducă la bun sfârşit misiuni care par grele. Una dintre ele este piesa “I Want Out” a celor de la Helloween, care m-a scos pur şi simplu din minţi. Hammerfall nu are nici viteza, nici tehnica, nici melodicitatea Helloween-ilor, şi nici un vocal aşa cum a fost Michael Kiske. Varianta propusă este o imitaţie palidă pe care nici la beţie nu cred că aş fi capabil să o accept în locul originalului.
Ce a ieşit este un album pe care ascultăm piese ale altor trupe interpretate corect de Hammerfall. Nimic nou, nimic să le scoată în evidenţă, absolut nici un fel de artificiu care să mă facă să reţin ceva din acest produs discografic al suedezilor. Păcat. Probabil că lipsa unor piese noi, ca şi nevoia de a se afla încă în atenţia fanilor i-a făcut să recurgă la o astfel de variantă, nici pe departe una corectă sau inspirată. În sfârşit, să mai bifăm un album pentru Hammerfall, sau mă rog, ce o putea fi considerată această adunătură de piese. Nu-l recomand decât pe post de curiozitate morbidă…

UNLEASHED – Hammer battalion

Wow!

Astea au fost cuvintele ce mi-au venit pe limbă după ce am ascultat acest nou album al suedezilor de la Unleashed. Nu sunt adeptul death-ului, dar dacă tot am avut pe mână discul, am zis să văd ce se poate face din el. Păi, se pot face multe. De exemplu, un coşmar pentru vecini, mai ceva decât acela de “Halloween”.
“Hammer Battalion” nu este altceva decât o colecţie fenomenală de metal dur, brutal şi extrem de bine interpretat. De la prima la ultima piesă am fost aproape lipit de căşti de energia furibundă impusă de trupă, şi la un moment dat chiar am avut tentaţia de a pune pariu că undeva vor obosi. Aş fi pierdut, pentru că nu există secundă de muzică în care Unleashed să coboare ştacheta pe care se pare că au ridicat-o sus de tot. Trupa suna mai proaspăt ca niciodată, tobele sunt aproape ucigătoare, riff-urile storc şi ultima picătură din rezistenţa timpanului aflat în spatele căştilor, iar vocea lui Johhny Edlund este una care ar trezi şi morţii din groapă.
Nu am înţeles niciodată de ce locul lor în ceea ce priveşte death-metal-ul este în urma unor Death sau Obituary. Bine, comparaţia este greu de făcut, albumele Unleashed mai vechi nu sunt chiar ceea ce ar fi trebuit să fie, dar mie Obituary nu mi-au plăcut vreodată.
Una peste alta, dacă aveţi nevoie de energie pură şi de ceva atât de brutal încât să spargă în bucăţi greutăţile de peste zi, dar şi dacă reuşiţi să suportaţi o voce capabilă să gonească gândaciii de bucătărie, acest “Hammer Battalion” este exact ceea ce trebuie.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.