Category «răzleţe»

Dragă empatie, ce să-ți zic eu ție?

Ce-o să scriu în continuare pleacă de la o postare de pe Facebook. Una de-a unei… eu am să-i spun foarte bune prietene. Spunea prietena mea acolo, citând o cunoștință de-a ei, mă rog, prietenă/tovarășă/amică, cum vreți voi, următorul lucru: Caci prietena mea a zis candva o chestie mare. …..”Ori esti, ori nu esti. Iar cu empatia …

O sentință

Mă întinsesem pe hazardul ăla de fotoliu gândindu-mă la câți mizerabili făcuseră asta înaintea mea. Arăta ca femeia regimentului, aia în care-și goliseră acumulările câteva sute de flăcăi ai satului ajunși în unitate, femeia unică, minunea care asigura liniștea cretinilor cărora nu le-aș fi dat pe mână nici măcar chestia aia de curățat cartofii, că de …

poveste cu Valentine’s Day…

Și va veni ziua. Te vei trezi de dimineață. O să-ți faci o țigară. Aprinzi televizorul, îl lași pe Mynele. Când ești în oraș cu intelectualii nu asculți de-astea, dar acasă merg perfect. Cu pași mici te îndrepți înspre baie. O să te caci molcom și transpirat, strângând din buci cât poți de tare pentru …

nebunul de Vatra Luminoasă

Ca orice cartier bucureştean care se respectă, Vatra Luminoasă îşi are şi ea nebunul ei. În Militari era unul mic de statură, tuns scurt, care putea fi găsit în fiecare zi într-una din intersecţiile cartierului, cu un fluier în gură, dirijând circulaţia. Nebunul de Vatra Luminoasă este ceva mai înalt, are părul mai mare şi …

lăsaţi-l pe Eugen Grigore să se odihnească liniştit

Anii ’70. Eugen Grigore, şofer la o autobază de prin Iaşi, vine acasă. Îşi găseşte soţia şi cei trei copii fără suflare. Casa îi fusese jefuită şi apoi incendiată. În sufletul său se rupe ceva. În sufletul oricărui bărbat normal se rupe ceva. Se rupe viaţa. Se rupe ceea ce este uman. Rătăcit în el …

câteva cuvinte

Pe 16 noiembrie 2009 primeam mesajul de mai jos. Am zâmbit. În clipa aceea am ştiut că noi doi suntem cele două jumătăţi ale întregului. Şi da, scrie al naibii de bine, dar e căpoasă (Berbec, na…) şi spune că nu se pricepe. Eu pot spune cu totul altceva, dar oricum nu mă va asculta …

dialog

“Încerc de 4 ani să scriu o carte. Am ideea, am subiectul. Am şi cuvintele. Cu toate acestea nu reuşesc să continui””, am spus eu. “De ce?”, mi-a sosit răspunsul. “”Nu ştiu. Mi-e greu să vă răspund. Simt, în primul rând, că nu am liniştea psihică necesară, că nu dispun de curăţenia morală exterioară de …