Cargo la Metalhead Meeting: studiu de caz

Am sperat că anul ăsta va începe altfel. Bine, de fiecare dată sper asta, însă fiecare an adâncește și mai serios prăpastia care se cască între societatea românească și normalitate. Nici nu s-a făcut bine jumătate de primă lună de 2015 și am avut deja dezvirginata care a chemat Salvarea pentru că sângera și cuțofilul care a atacat hingherii cu drujba în mijlocul unui oraș. Uniunea Europeană, 2015, altele în aceeași zonă. Astea sunt la nivelul de jos al dezvoltării umane. La nivelul superior zac ăia care au luat credite într-o monedă despre care sunt sigur că nici nu știu bine cum arată, au încercat specularea unei piețe și acum vor să fie asistați pentru că piața nu s-a lăsat speculată la nesfârșit. Treaba asta este ca și cum te-ai duce să-i ceri banii înapoi unei doamne de pe Văcărești pentru că ai luat sifilis în condițiile în care tu nu ai folosit prezervativul. Mă rog.

Și am ajuns la partea cu piața rock, na, pentru că o servesc și pe asta. Anul nu era an dacă nu începeau chiar din primele zile înțepăturile. X pe Y, Z pe W, de-astea amicale, că așa știm noi să facem. Capacul mare a venit însă ieri, când Metalhead Meeting a anunțat că headliner-ul primei zile din cele patru de festival va fi trupa Cargo, care va aniversa pe scena acestuia 30 de ani de existență.

Și a început nebunia. Cargo e de căcat. Cargo sunt morți de X ani. Cargo au cântat pe scenă cu nu știu ce ferentarez hiphopăr. Vai, s-a dus rocu’ pu*** de suflet dacă a ajuns să fie Cargo headliner. O mică parte din comentariile de profil le găsiți aici. Nu le pot reda pe toate, așa că este mai bine să le vedeți direct. Bine. Acum, că v-ați documentat, să-mi dau cu părerea.

În primul rând, despre Cargo. Unii o consideră o excelentă formație de cover-uri Kempes, alții una excelentă de karaoke, dat fiind că multe din piese sunt cântate cu publicul, alții o consideră genială, MM a rostit despre ea, dacă nu mă înșel, cuvintele “cea mai bună trupă românească”. Este dreptul fiecăruia să creadă absolut ce dorește. Pentru mine Cargo este o trupă solidă din punct de vedere al show-ului ce însoțește muzica lor, cu o activitate extrem de redusă din punct de vedere discografic (“Spiritus Sanctus” vine din 2003, iar despre “XXII” consider că nu am de ce să vorbesc, în plus și ăla vine din 2007) și cu o mare problemă de imagine când vine vorba de Kempes, rare fiind momentele în care a putut să o gestioneze. Nici pe departe cea mai bună trupă românească, nici pe departe însă una care să genereze alergiile din comentarii. Să ajungi să spui că nu mai vii la festival, că festivalul este de că*** sau că dai unsubscribe pentru că trupa asta este headliner în prima zi te califică strict ca un personaj despre care se poate spune măcar că este prost. Caz în care lipsa ta de la concert sau faptul că nu vrei să mai fii la curent cu Metalhead Meeting este un avantaj. Un avantaj pentru un om normal, care ar vrea de exemplu să nu te aibă coleg de festival.

Cargo urmează să fie headliner în prima zi a festivalului, a patra anunțată. Și aici vine problema cu cei care au cumpărat deja abonamente înainte de a fi anunțată și ziua asta și care acum urlă că, vai, ce nasol. Domnilor, NU v-ați cumpărat abonamente pentru Cargo, nu? Și a ziua este bonus, adică intră deja în prețul plătit pentru celelalte 3 zile, da? Aha. Păi…este simplu. Nu veniți joi, ca să nu vi se facă rău de la Cargo. Știu, poate la prima vedere pare incorect ce spun, dar asta au decis organizatorii, asta oferă și, dacă tot nu ești interesat și nu vei veni, mă gândesc eu că e cam aiurea să plângi. Acum trec la ăia care nu au achiziționat încă abonamente. Sincer, chiar vreți să cred că nu veți face acest lucru pentru că, iată, la MM au apărut Cargo? Păi în cazul acesta putem spune că piața românească de rock nu merită nici puținul pe care-l mai are. MM nu o fi el nici Wacken, nici Rock Am Ring, nici alte poate o mie de festivaluri. Însă nu este nici B’estfest, nici Rock The City, nici…ați ghicit, vreun alt festival care a dispărut din activitate. Măcar și pentru asta ar merita puțin respect.

O mare problemă a publicului român sunt așteptările. Mult prea mari. Și mult prea subiective, uneori ieșite total din sfera business-ului. Am și eu, ca toți ceilalți, așteptările mele. Aș vrea să văd multe la București. Malmsteen, Springsteen, Trans-Siberian Orchestra, Bonamassa, Buckethead, Twisted Sister, Journey. Sunt doar câteva nume, mai am multe altele. Uite că nu se poate. Sau nu pe moment. Uite că Twisted Sister merge la Kavarna. Merge la Kavarna pentru că acel Kavarna nu este MM. Și aici să vă explic de ce, pentru că sunt sigur că vă veți gândi că ăsta este un reproș la adresa festivalului de la București. Nu.

Diferența este că bulgarii, înainte de a face din Kavarna un line-up au știut să facă din el o stare de spirit. Dacă vă place încă nenea Caragiale, să rostim chiar cuvântul emulație. Și au vândut-o. Păi…noi ce să vindem? Care stare de spirit? Aia din sălile de concerte unde ne vedem uneori doar cu colegii de presă, că publicul lipsește? Aia din “auzi, ai și tu un bilet în plus, ceva?” în condițiile în care un bilet costă uneori 15-20 lei? Aia a concertelor în care trei sferturi din online așteaptă ultimele zile dinaintea unuia pentru a începe să cerșească bilete de la brand-urile pe care le slujesc pe blogurile alea scrise uneori într-o limbă română care trebuie tradusă? Ei, acum poate ați înțeles. Când vom avea un public educat în sensul acesta, atunci vor veni și vești mai bune. Și eu m-am săturat de aceleași și aceleași trupe, de aceleași și aceleași concerte, de ciorbele care se tot reîncălzesc. Din nefericire…personal nu am ce face mai mult și-atunci aleg să consum din ceea ce mi se oferă. Sau să nu consum.

Și mai este ceva. Niciodată, nici un organizator, oricât de mult o să se bată cu cărămida asta în piept, nu va aduce pe scenă altceva decât ceea ce știe că poate să vândă. Lăsați deoparte cuvintele mari și citiți ce trebuie să citiți. Un show este o meserie, iar organizarea sa este meseria celui care-l face, așa cum este și a voastră aia de X, Y sau Z. Și meseria se recompensează prin salariu sau, în cazul acesta, prin încasări. Încasările se fac, ați ghicit deja, prin urcarea pe scenă a trupelor dintr-o zonă muzicală agreată de majoritate. Punct.

Și ajuns aici, o rugăminte și un avertisment pentru cei care organizează concerte. Terminați cu concertele gratuite. Este cel mai mare deserviciu pe care-l puteți face pieței actuale. Oricine are în buzunar 10 sau 20 lei pentru a recompensa trupa aia care urcă pe scenă, iar artistul trebuie susținut dacă ne dorim să continue. Opriți mocangeala asta până nu este prea târziu. Discutăm de români, iar ăstora dacă le dai o dată ceva gratis vor refuza toată viața lor să mai plătească acel produs, considerând că sunt cetățeni europeni și au drepturi. Asta este nația, nu se va schimba nici în 100 de ani de-acum încolo. Bilet. Poate modic, să se susțină strict chetuielile de bază și să fiți cu sufletul curat că ați făcut un lucru de care vă bucurați chiar voi, dar bilet.

Am terminat paranteza. Ne întoarcem la treabă. Așa. Avem în țara asta, legat de ceea ce am spus mai sus de stare de spirit, inclusiv o mass-media care nu este capabilă să susțină un fenomen. Nu neapărat pentru că uneori scrie mai prost. Nu neapărat pentru că uneori este acolo doar ca să fie. Nu. În primul rând, pentru că susține prost. Ascult de multă vreme StarFM, adică un post de rock de la bulgari. Băieții bagă pe-acolo fel de fel de treburi de-ale lor. Am ascultat formații bulgărești cu iz de country, cum am ascultat acolo și ceva thrash metal care nu suna deloc rău, desigur, având în spate trauma faptului că nu poți percepe mesajul din cauza diferențelor de limbă. Iar în materie de playlist vă asigur că acesta nu se repetă zilnic. Și mă gândesc la situația de la noi. Un singur post de profil, câteva CD-uri (bănuielile mele ar fi că nu sunt mai mult de patru), iar la capitolul trupe neaoșe susținute cu adevărat avem o mână pe ale cărei degete le numărăm pe cele ale angajaților postului și ale prietenilor apropiați ai acestora. Nu merge așa, aia nu este susținere, aia nu este implicare, acela este strict interes. În al doilea rând, pentru că nu toate concertele sunt fenomenale, nu toate trupele care urcă pe scenă sunt geniale și nu toate condițiile asigurate sunt de cinci stele. Este cea mai tâmpită greșeală a mediei, aceea de a peria totul la un mod care devine de-a dreptul grețos. Da, știu, organizatorii nu-i văd foarte bine pe cei care nu scriu strict de bine, iar voi aveți senzația că dacă umblați cu coloana vertebrală prin buzunar vă strecurați mai ușor. Greșit. Ceea ce ar trebui să faceți ar fi să începeți ca, departe de prietenii, tovărășii și altele, să încetați să vă mai vorbiți pe la spate, să încetați să vă mai puneți piedici unul altuia și să mergeți să discutați cu oamenii din industrie. Sunteți primii care puteți schimba lucrurile, dacă le vorbiți. Dacă le spuneți. Dacă le explicați. Că de aia sunteți specialiști, nu? Altfel veți ajunge ca peste ceva vreme să nu mai aveți ce scrie. Desigur, nu neg, mulți dintre voi aveți capacitatea de a face un fenomen epocal dintr-un concert la care ați fost voi și doi vecini de-ai voștri, așa că aici aș putea să greșesc.

Și acum ajung la MM și la Emil. Pentru că există și aici o greșeală. Cu un line-up care a părut să placă publicului, cele două entități au publicitat greșit ziua pe care au adăugat-o. Au creat din ea o așteptare imensă, iar tensiunea a răbufnit așa cum s-a văzut în clipa în care oamenii au primit mai puțin decât visau. Am fost întrebat de către două persoane dacă este adevărat ce se aude, că s-ar pregăti să-i aducă pe Nightwish în acea zi. Da, atât de mari au fost așteptările și atât de mari au fost zvonurile. Imaginați-vă ce s-a întâmplat în sufletul unui visător ca ăsta când de la vikinga aia de Floor Jansen a ajuns la Igrișan. Și așa înțelegi reacția. Care nu este neapărat de ură față de organizator, fenomen sau trupă, ci de respingere a propriei decepții, a propriei greșeli de a-ți făuri o lume distinctă de cea reală. Cumva trebuie vărsate și astea și întotdeauna va fi mai ușor să găsești un acar Păun decât să spui franc “bă, să-mi bag picioarele, am greșit!”. Desigur, era ușor să evite asta. Mergeau frumos pe site-ul NW, vedeau că pe 9 cântă în Finlanda și-n perioada 12-14 sunt anunțați la Nickelsdorf și făceau o socoteală mică prin care aflau că șansele unui asemenea nume pe scena MM sunt destul de reduse. Era prea greu. A fost mai ușor să trăiască într-un vis. Ei bine, aici trebuie să fie atent și Emil. Să nu mai creeze așteptări. Sau nu atât de mari. Suspansul e mișto, teaser-ul la fel, încă o zi de festival este binevenită…dar atenție mare cu ceea ce începe lumea să trăiască, pentru că suntem în zilele în care realitatea se refuză doar pentru că există.

Cam asta a fost. Nu sunt multe de spus. Nu spun că trebuie să mergeți sau să nu mergeți. Nu spun că trupa respectivă merită sau nu atenția. Nu spun că putea fi mai bine sau mai rău. Sunt sigur că putea să fie mai bine, și sunt sigur că organizatorii știu și ei asta, dar până la urmă măcar nu a fost rău. Desigur, asta nu înseamnă să ne mulțumim cu puțin, nu sunt genul, întotdeauna este bine să ne fixăm ținte cât mai înalte, asta înseamnă doar că personal sunt ok cu faptul că anul acesta o să fie un festival de muzici de profil în București și îl iau așa cum este. Faceți un exercițiu și vedeți ce s-ar întâmpla dacă anul viitor festivalurile astea (și nu este vreunul dintre ele scutit de discuții), nu ar mai exista. Ei…cum este?

Albumele le mai piratăm, dar cum naiba rezolvăm băutul unei beri la soare, în mijlocul unui concert, alături de tovarăși?

Cam atât.

PS – Dacă se va întreba cineva de ce aceste rânduri nu au apărut pe RockSounds, este simplu. Acolo îmi exprim părerea de jurnalist, prin intermediul cronicilor de concerte. Consumator al fenomenului și parte a pieței am voie să fiu doar la mine acasă.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: