Care-i treaba cu America…

Nu am să am vreodată pretenția că știu ce se petrece în SUA. Am văzut că este plin de specialiști, și în media, și pe rețelele sociale. Ca întotdeauna noi românii ne pricepem la orice. Blenoragie, SUA, 5G, pământ plat, bube dulci, nația asta are păreri despre tot, rezolvă tot, știe tot. Poate de aia nici nu am ajuns foarte departe de Evul Mediu, ne pricepem atât de bine la toate încât nu am fost vreodată capabili să ne pricepem la noi.

Am văzut imaginile de acolo cu o emoție aparte. Unchiul meu este în SUA, prin urmare am o anume legătură cu țara celor liberi, tărâmul celor îndrăzneți. Nu am văzut-o vreodată și nu-mi dau seama dacă am să o văd, cert este că mi-ar plăcea. Nici măcar atunci nu aș putea să am o părere despre ce este America și de ce este așa acum. Ar trebui ca pentru asta să pot face turul tuturor statelor care o formează, să pricep despre ce este vorba în fiecare, despre cum sunt oamenii în fiecare, despre cum este sistemul în fiecare și cum acționează fiecare acest mic sistem asupra sistemului mare, despre cum este ea într-adevăr America aia a Ogarului Cenușiu, așa cum frumos titra un volum al lui Romulus Rusan.

Ceea ce am să spun despre ce este acum în SUA este simplu. În 1992 se lansa un album numit “Extreme conditions demand extreme responses”. Trupa care-l lansa se chema Brutal Truth. Dan Lilker, ex-Anthrax, stătea la baza ei, om care a pus pe picioare și o altă legendă muzicală, Nuclear Assault.

Piesa a doua de pe album se cheamă Birth Of Ignorance. Ia să vedem ce spun primele versuri, cum începe ea:

Ignorance and prejudice.
Raping peoples minds.
Molded by environment.
Hatred of all kinds.
Never knowing tolerance.
The ignorent domain.
Never knowing freedom.
Wear it like a chain.

Sounds familiar? I do think so.

Trecem prin versuri, de altfel o lecție socială extrem de bine aplicată, și ajungem la piesa a zecea, intitulată Monetary Gain. Ia să vedem ce spune ea:

Corruption of power.
Leads into darkness.
Mind control.
Thoughts to devour.

Monetary gain.
Profit from pain.

Cash for death.
Life is wealth.
The largest sum.
Can not be won.

Decay.
Of all morality.
Destroying.
All rights to charity.

Corruption of power.
Leads into darkness.
Mind control.
Thoughts to devour.

Sau piesa numărul 9, Walking Corpse:

Preconditioned.
Accepting your role.
Robbed of life and stripped of soul.
Fall into the same routine.
Of drab existence, what does it mean>

Are you satisfied with the way that you exist?
Every single day just like the one before.
Don’t you feel the need to express the way you feel?
Wake your sleeping brain, there’s so much more.

Vă spune asta ceva despre #tefelei? Ăștia care au uitat de ei în numele a câtorva mii de lei pe lună? Mno, mă gândeam eu că vă spune, cum să nu spună… Este exact starea lumii din ziua de azi.

E ok. Mno, cam asta știu eu despre ce se petrece în America în clipa de față. De fapt asta cam asta știu eu despre ceea ce cred că va începe să se petreacă peste tot. Trebuie doar timp, lucrurile cred că se vor extinde. Lumii i-a ajuns. Oamenilor le-a ajuns. Mă rog, măcar unora, #tefeleii de deasupra sunt fericiți și azi cu situația lor.

Poate a venit vremea să putem opri din a căuta Baba Vanga, Nostradamus și alte căcaturi inutile și începem să ne uităm la oamenii care vorbesc, indiferent de unde vin ei. Pentru că iată că unii au prevăzut lumea de azi încă din 1992, an în care nu știam foarte bine de ce mă piș pe unde mă piș. Ascultați albumul. Ascultați versurile. Uitați-vă la ce este în America azi.

Este ok. Au zugrăvit bine.

Cam asta-i treaba cu America.

Și e nasoală. Că nu-i cu America. Ci este cu toată societatea noastră de căcat, cu acest capitalism jegos, declarat deschis și democratic, dar mai toxic decât orice socialism cunoscut sau citit până acum. Actuala societate/ordine/whatever, cum este ea, a terminat benzina. Gata, la revedere.

Groaznic este că nici dracu’ nu știe ce să pună în locul ei. Nici măcar America.

PS – Versurile albumului le găsiți aici. Piesele de pe album le găsiți aici.

2 comments
  1. Ma intrebam de ce nu exista trupe de Hard rock, metal etc cu negrii afro americani sau gen? La modul serios…care este explicatia?

    • Cum să nu fie? Vocalul de la Sepultura este de culoare, de exemplu. Living Colour este un alt exemplu, cu un Vernon Reid fantastic și un Doug Wimbish care a făcut istorie după aceea. Thin Lizzy a avut un Phil Lynott imens acolo, de culoare fiind. Și putem continua. În blues majoritatea instrumentiștilor sunt de culoare. Da, simt ritmul, bluesul fără oameni de culoare nu ar fi existat. Le poți spune “negri”, fără probleme și ideea este că-n blues foarte puțini albi și-au făcut loc.
      Și tot așa 🙂

Leave a Reply to BogDan Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.