Calea Dunării (2013)

Calea Dunării este scurt-metrajul din care Voltaj și-au tras imaginile pentru piesa aia sinistră cu care s-au dus la Eurovision-ul din 2015. O știți. Aia cu Cântec de-ar fi viața mea/Tot ca dracu’ l-aș cânta… bla bla bla, la la la, rahat. Piesa cu care le-au spus europenilor că noi suntem o mândră specie de daci care-și părăsește boracii și merge la produs în civilizație, orice-ar însemna produsul, că la noi are mai multe înțelesuri, nu neapărat pozitive.

Un film prost, sau cum vreți să-i spuneți, că poate alea 12:54 minute nu-i dau voie să poarte titlul ăsta. O realizare plină de șabloane, de lucruri pe care deja le cunoști, de mizeria pe care deja o trăiești, de toate porcăriile sinistre care reprezintă viața-n România. Cam singurul lucru pe care știe să-l facă cinematografia românească, de altfel, specularea interminabilă a tarelor cu care suntem dotați. Cred că singurul pe care-l știu ieșit din zona asta este Câini și poate că de aia nu place așa de tare, nu este ceva neaoș, românesc, getic, carpato-danubiano-pontic.

O poveste simplă. Puradelul acasă, părinții la Viena, ei au promis că vin la vară dar se răzgândesc, puradelul află la școală pe unde trece Dunărea și filmul se sfârșește cu el pe barcă, mergând către capitala Austriei în timp ce o voce de borac la prima întâlnire cu un pedofil recită din ceva ce ar trebui să fie o scrisoare. O porcărie sinistră pe care am văzut-o doar pentru că am vrut să văd cum este toată realizarea, nu doar imaginile folosite de ăia cu cântăreața cheală pe post de vocal. Realizare proastă, scenariu prost, filmarea execrabilă, sunetul de toată jena.

Nu recomand.

De final, să spun că eu personal nu știu dacă acel copil a ajuns la Viena. I-aș fi dorit, poate chiar îi era dor de părinți.

Dar din nefericire la Viena a ajuns Călin Goia. Însă nu sunt sigur că el s-a dus tot cu barca. Dar a ales bine, am înțeles că din cântat încă se pot face bani în piața publică.

CINEPUB

Comments 4

  • când ai scris “carpato-danubiano-pontic” mi-am amintit cum era să fac pe mine de râs când l-am auzit pe celălalt DeMaio zicând-o, în 2012 la Romexpo. serios, chiar au ieşit câţiva stropi :)))

  • Eu unu’ m-am uitat sperand ca moare inecat la final sau macar violat de bunic.

    Cand colo, pula mea, un borac prost pe-o barca. Nu stiu de tine, da’ eu la scoala deja stiam sa verific distantele si de cate ori am nevoie sa infulec in fiecare zi.

    Altfel, ce cacat sinistru, lol. Cu tot felul de puleti bagati la figuratie. Bunicu’, al carui rol e sa fie senil. “ti-ai uitat aseara cartea la mine-n camera”. “Deh, batranetea”. Ooo, cat de adanc. Cat de relevant. Postasu’ sau ce pula mea e ala cu duba. “ti-am adus un pachet, ia si cara-l, ca eu sunt de la posta, nu aduc la usa”. Ooooo. Pizda, care, pe cinstea mea, e intruchiparea pizdei romance. Ala plange dupa parinti, sanki, iar pizda ii trage “tu ma iubesti?”. Desigur, fa. Imi aduce aminte de una careia i-am zburat o flegma-n muie. Mi-a busit masina cand trebuia sa plec a doua zi undeva, eu eram in focuri gen “unde gasesc pe cineva s-o repare acum, urgent”, iar ea “tu ma iubesti?”. Asa si asta.

    Si bineinteles, un nene pe barja. Pentru ca atunci cand esti un copil prost, nu stii de posta. Te duci la nenea cu barja sa-ti duca el o scrisoare la Viena. Acolo se vede ca pustiu’ e roman, incearca sa faca economii la orice colt. Gen “decat sa dau bani la posta s-o trimita international, mai bine ma duc la nea Vasile sa o duca el pana-n Viena si s-o puna acolo la posta, local!”. Da, pustiule, EXACT asa functioneaza!

    Altfel, mi-a placut in mod deosebit casa aia neterminata in care stateau. Sau poate asa arata casele terminate in vestu’ tarii gen.

    Also, urat copil. Se vede-n pula mea ca-i facut de doi provinciali.

    • Nene, bună cronică :))
      Mdeah, e o mizerie sinistră de la cap la coadă. Cu copilul n-am nimic, nu așteptam chiar să moară, dar sloboz, de căcat este filmul ăsta. De un mare căcat.

Dialogăm? :)

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: