Câini (2016)

M-am dus să văd Câini luând cu mine rezervele serioase pe care le am când vine vorba de cinematografia românească.

Despre aia de dinainte de ’89 nu am de ce să vorbesc, a produs în majoritate pelicule de propagandă numai bune să folosească spălării pe creier inițiată de partid, plus ceva încercări de western-uri pe bază de Mărgelatu’ și ardeleni, că tot se purtau alea spaghetti pe afară. Cea de după ’89 aproape că a fost și mai gravă. În majoritate am avut parte de filme care să ne amintească de mizeriile epocii de sub Ceaușescu și care să exploateze tarele de comportament și logică venite odată cu epoca. Nu mulțumesc, aș fi preferat să ne despărțim definitiv de așa ceva. Ce-a mai apărut pe piață n-a făcut decât să sublinieze starea de decădere continuă a acestui popor, accentuând mizeria de tip nou în care s-a afundat după ce mizeria de tip vechi, vezi Doamne, ar fi plecat undeva departe. În plus, jocul actorilor români a lăsat mereu de dorit, cu rare excepții. Fie au îngroșat prea mult tușa dată rolului, transformându-l în ceva hidos, fie nu l-au simțit, ducându-l în hilar.

Așa că m-am dus fără speranțe. Și aș spune că pe undeva am făcut foarte bine că m-am dus așa.

Marele merit al filmului este că reușește să fie cu totul altceva decât primim în mod normal de la cinematografia românească. Nu sunt sigur de asta, dar cred că este prima încercare neaoșă de thriller, și nu este nici pe departe una rea. Mai puțin plăcut este să vezi că are ceva rădăcini în No country for old men, iar acolo sunt frații Coen și niște actori de geniu, iar comparația care se face nu iese deloc bine pentru filmul nostru. Însă avem toate ingredientele necesare unui thriller, avem un scenariu care stă binișor pe picioare deși are puncte în care putea să fie un pic mai alert și, desigur, avem și vechiul obicei românesc al scenelor lungi și inutile. Scene lungi erau și-n pelicula americană, numai că hai să fim serioși, acolo chiar aveau ce să spună.

Merită filmul nostru toate laudele care i s-au adus, toate cuvintele frumoase care au curs la adresa sa, nominalizarea pentru Un Certain Regard și restul? NU. Clar NU, calitatea sa este departe de ceea ce a primit, dar așa-i pe meleagurile astea geto-dacice, lăudăm orice ne pică la îndemână în condițiile în care ne lipsesc multe, dacă nu chiar totul. Merită filmul nostru să fie văzut? DA. De o mie de ori DA, tocmai pentru că încearcă să fie altceva, tocmai pentru aduce un pic de nou între mizeriile cu care ne-au obișnuit cineaștii noștri, tocmai pentru că, în ciuda problemelor pe care le are, filmul chiar oferă ceva spectatorului.

Trecem la actori, să spun două vorbe și despre ei.

Dragoș Bucur joacă exact ceea ce poate juca. Pe mine nu mă impresionează, are același joc fad din Polițist, adjectiv sau Boogie, așa că a fost departe de a-mi spune ceva. Nu știu dacă putea sau nu să existe altă alegere, dar personajul său are de suferit fiind pe mâna sa.

Vlad Ivanov este ceea ce știm cu toții că este. Un actor solid, care știe bine să-și spună replica în funcție de momentul în care se află și care ne oferă și aici dovada faptului că da, rolurile anterioare în care a jucat bine nu sunt întâmplătoare. De altfel el este cel care a salvat Polițist, adjectiv de la a fi o mizerie sinistră și a făcut asta natural și fără probleme prin scena aceea de la finalul filmului.

Gheorghe Visu… ei bine, dragilor, Gheorghe Visu este GE-NI-AL! Am văzut multe cuvinte de laudă la adresa lui Vlad Ivanov, și le merită, dar actorul de geniu în acest film este Gheorghe Visu. Modul în care-și construiește trăirea interioară, mimica și gestica folosite, modul în care vin replicile, plasarea pe care o folosește în timpul și subiectul acțiunii, ei bine, Gheorghe Visu este locomotiva care face, din punctul meu de vedere, din Câini ceva care să rămână în memorie. Este exact actorul de care era nevoie pentru ca pelicula să trebuiască să fie văzută, pentru că eu de la Filantropica încoace și de la monstrul de actorie pe nume Gheorghe Dinică rar am văzut un asemenea tur de forță al unui actor român. De fapt de atunci nici nu am mai văzut vreunul.

Așa că mergeți la film. Pentru schimbare, și sper ca de acum românii să se ocupe și de alt tip de filme pentru că se poate, dar și pentru Gheorghe Visu, pentru că merită din plin acest lucru.

IMDB

8 comments

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.