brăduţi pentru colega noastră

O chema cum o chema şi lucra unde lucra. Alături de ea mai eram încă vreo 24-25 de suflete care împărţeam aceeaşi cameră. Genul de birou în care eram la un loc cu şefii, cu toate departamentele, unde fiecare ştia despre fiecare.

Pe ea contează mai puţin cum o chema. Ceea ce este important este că era minoritară şi că puţea. Zilnic, apăsat. Ne scutura nările ca pala de vânt ce scutură şi ultimele frunze, înaintea iernii. Pe sală, chicoteam şi făceam mişto. Până când ne-am gândit să o facem atentă că aşa nu se mai poate. Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar a fi în mijlocul verii, cu geamurile larg deschise şi a nu avea în birou nici măcar o singură muscă sau ţânţar nu era ceva normal, oricât ar crede cineva altceva.

Aşa că am zis să fim răutăcioşi şi cât de cât finuţi şi să apelăm la simbolistică. Vreo trei zile la rând i-am cumpărat brăduţi de maşină. Câte 10, cel puţin. Îi agăţam de monitor. Îi lăsam pe birou. Îi puneam pe vază, scoţând florile, că oricum mureau pe capete. I-am făcut şi un pomişor din pomişori. I-am lăsat pomişorii în toate locurile posibile din care o puteau face atentă.

Peste 4-5 zile, demersul nostru a avut succes. Este drept, la început se uita ciudat, căuta printre gene o explicaţie a gestului, nu ştia pur şi simplu de ce sunt atâţia brăduţi pe-acolo, mai ales că ea nu are maşină. Dar ne-am dat seama, peste 4-5 zile, cum spuneam, că a perceput mesajul nostru. A început să se dea cu deodorant.

Însă ne-am mai dat seama de ceva. Folosisem simbolistica greşită.

Din gestul nostru nu reieşea, sub nici o formă că, înainte de a te da cu deodorant, trebuie să te speli.

Comments 10

  • N-ati trecut la daruit sapun?

  • Combinatia transpiratie-deodorat mai ucigatoare decat fara deodorant.

    • Exact :)) Ştiam asta deja din cartier, aveam un coleg de fotbal care înainte de a ajunge să bem ceva, după, urca să se aranjeze, ca noi toţi. El termina primul, din motive care nu mai trebuie explicate, ne aştepta de fiecare dată la bancă :)

  • Cu napalm ati incercat? Numai zic.

  • Am şi eu un elev cu aceleaşi semnalmente. Când trece pe lângă catedră îmi pică părul din nas, şi asta acum, iarna… Cred că prin iunie trebuie să vin cu masca de gaze. Mă rog, ştiam că lumea la ţară se spală mai răruţ, că-i mai drăguţ, like… o dată pe săptămână, dar respectivul cred că nu s-a mai atins de apă şi săpun de vreo 2 luni. Trist…

    • Pe vremea când stăteam în Militari am auzit o discuţie. Ca să înţelegi de ce am auzit-o: blocul meu avea curte interioară, care acoperea câte două scări. La şase scări, trei curţi interioare. Pe fiecare curte erau doar geamurile de la baie şi bucătărie. Gen, tu mănânci, altul dă afară ce a mâncat. Ei bine, aici am auzit minunata familie de la etajul 4, la bucătărie, îndemnându-şi fiul, în august, să meargă să facă o baie. Răspunsul a fost: “dar am făcut acum 3 zile”. Oh, the fun…
      Şi da, după ce veneam de la fotbal, era tipul care dădea cu deodorant peste. Cred că am spus de el, undeva, mai sus, dar am să am o amintire specială pentru el :)

  • =))
    Ăsta sigur s-a inspirat de la francezii din sec. XV, care nu se spălau cu lunile, doar se tamponau cu o bucata de panza inmuiata in apa şi dădeau cu tone de parfum ca să acopere putoarea. :)) Vecinul tău n-avea şi cârlige din alea de scărpinat în cap ? ;))

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: