Borna de 35 de ani, ratată la București

N-aveam de gând să ajung ieri la Arenele Romane, dar un prieten a reușit să mă scoată din casă. Nu vroiam să merg pentru că un concert nu mai este chiar o bucurie pentru mine, ci un motiv suplimentar de stres, și pentru că nu mai pot asculta muzică la concert la modul în care o făceam înainte. Dar cum orice izolare are și excepții, uite că am pornit către Arene la ceas de seară, acolo unde urmau să se producă două trupe ale istoriei rock românești, Conexiuni și Celelalte Cuvinte. Motivele sunt simple, ceva campanie pentru salvarea casei memoriale Enescu și 35 de ani de rock fără compromisuri din partea trupei lui Călin.

Ajung, iau bilet, intr-un cort. Primul lucru, pun mâna pe materialul lui, mi se pare cu totul diferit față de corturile pe care le știam eu pre-Colectiv. Automat mă uit după ieșiri. De data asta sunt patru, câte două pe fiecare parte și la fiecare dintre ele văd că stă un om de ordine. Analizez apoi dispunerea standurilor cu bere și distanța dintre locul unde stau și ieșiri. În cap mi se învârt planuri pentru o eventuală problemă. Da, așa am ajuns unii dintre noi să ducem un concert, analizând totul.

Trecem de asta. Cum am ajuns mai târziu pentru că am plecat mai târziu de acasă, i-am ratat pe cei de la Arthur. Așa că nu am ce să vă spun despre ei, dar felicitări pentru că au deschis un asemenea concert în care pe scenă urmau să urce trupe de istorie.

În schimb am nimerit în plin recital Overflow. O trupă de coveruri din Iași sau, mă rog, o trupă care asta a cântat la București și cam asta am văzut-o făcând și-n activitatea urcată pe Facebook. Acu’, nu știu cine a decis ca în fața unor formații cu piese originale să urce unii care lălăie din ce-au cântat alții, dar mi se pare puțin anormal. E ca și cum înainte de AC/DC sau Whitesnake i-au urca pe scenă pe Iris. Altfel, slabi, chinuindu-se să impresioneze un public departe de a se lăsa impresionat, că doar concursuri de karaoke avem și noi destule-n București, e plin de baruri de profil. Sper însă ca recitalul să le fi prins bine și să le aducă de acum și mai multe prezențe pe la bairame, baluri, nunți, botezuri, cumetrii, parastase, tăieri de moț, retrogradarea echipei în liga a treia, bar mitzvah și tot ce se mai poartă în materie de evenimente la care pot fi prezente astfel de trupe. Viitorul sună bine…

La rând, Conexiuni, în ceea ce aș putea spune că este formula de aur a trupei. Piesele au sunat bine, poate neașteptat de bine pentru perioada trecută peste ei și am regretat că parcă s-a pus mereu prea repede praful pe ea. Merita mai mult mai ales că rock-ul românesc este departe de a se lăuda cu prea multe lucruri bune, merita mai mult chiar dacă este o formație pe care unii o consideră orientată mai mult către segmentul feminin. O să remarc faptul că singura piesă pe care a părut să o știe toată lumea a fost Tu, cântată la unison de tot cortul și că cea mai bună piesă pe care a propus-o trupa a fost… Mistreated a celor de la Deep Purple, din perioada în care-n DP exista un nene pe care-l chema David Coverdale. A sunat, aș spune, ca la carte, zid și a fost un alt moment în care mi-am adus aminte de Overflow și mi-am spus că uite, au și coverurile rostul lor, totul este să și știi să le faci.

Și acum, the main event. Cum ar spune Michael Buffer, în mijlocul scenei sunt campionii neînvinși ai rock-ului fără compromisuri, așa cum chiar ei afirmă.

Și evenimentul începe bine. Începe cu un cablu care cedează chiar imediat după introducerea de vreo 5 minune care a rulat pe ecranul din spatele scenei. Pauză, tăcere, jenă. Acum, treaba asta cu cablurile se întâmplă pe la orice casă. Numai că la noi parcă prea se întâmplă des momente de-astea. Luați unele noi, nenea organizatorii, nu le mai lipiți cu scotch pe alea vechi.

Și-ntr-un final… muzică. Și am asistat la probabil cel mai slab concert al trupei, și spun asta în condițiile în care merg de zeci de ani să văd Celelalte Cuvinte, nu e ca și cum aș fi aflat ieri de ei. Dacă instrumental pot să afirm că lucrurile au stat bine, dezamăgirea a fost legată de voce. Nu știu dacă incidentul de la început l-a afectat într-o asemenea măsură pe Călin, cert este că am auzit atâtea momente în care a falsat îngrozitor încât nici nu le pot număra. Cei doi prieteni cu care m-am văzut acolo nu au rezistat mult și au plecat, și până la urmă am făcut și eu și cel cu care mai rămăsesem același lucru, pentru că ne era greu de suportat ceea ce auzeam. În plus, am observat cu coada ochiului că au mai plecat și alții din publicul și-așa destul de redus. Trist, tare trist.

Repet, habar nu am dacă a fost vorba de acel incident, care să-l enerveze așa de tare, sau dacă pur și simplu a fost o zi din aceea în care totul merge prost la serviciu, pentru că se mai întâmplă și de-astea.

Altfel, La Mulți Ani, și sper ca data viitoare să constat că m-am înșelat.

Organizarea mi s-a părut decentă, oamenii de ordine se asigurau că există mereu un spațiu pe care să se circule, așa că dacă erai genul de român căruia îți este dor de luncă și te opreai așa, în mijloc, precum făceai tu pe miriștea natală, erai imediat făcut atent că blochezi accesul. De fumat se fuma afară, aproape de intrare, de data aceasta a lipsit spațiul de fumat amenajat chiar lângă cort, cum au făcut alți organizatori, lucru care mi s-a părut a fi o decizie inspirată.

Ceea ce nu mi s-a părut decent au fost Arenele Romane, dar astea nu mai sunt decente de multă vreme și nici nu vor fi, pentru că ăia care au pus mâna pe ele sunt interesați doar să le exploateze. WC-ul, la care ești obligat să ajungi măcar o dată, era o infecție de-aia aplicată, old school. Totul era murdar, în două din cabine am călcat în bălți de urină, că refulaseră, dar asta este, suntem rockeri, conform unor idei vehiculate de unii organizatori ai rock-ului românesc se pare că fiind rockeri nu trebuie să cerem condiții decente de concert, ci să ne mulțumim că avem concerte. Mdeah, România.

Așa că multă sănătate “fami(g)liei Bubu”, cea în laba căreia stă, și vreau să-i mulțumesc din nou pe această cale pentru că se chinuie de atâția ani de zile să aducă Arenele Romane în stadiul de cocină mizerabilă, ceea ce nu mai are mult și le reușește. Până în 2026, când expiră contractul, estimez că vor fi puse definitiv la pământ.

Să ne auzim cu bine de la următoarea cântare, când o fi ea să se întâmple.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: