Bon Jovi, Bonfire, John Fogerty

BON JOVI – “Burning for rock”

Când vine vorba de Bon Jovi, este greu de spus cum stau lucrurile în ultima vreme. Asta pentru că nu prea mai avem parte de albume noi în adevăratul sens al cuvântului, ci de colecţii din piesele mai vechi, la care sunt adăugate două sau trei compoziţii de ultim moment. Şi “Burning for rock” nu face excepţie de la regulă, ceea ce confirmă că ciorba reîncălzită face bine la tenul american. Albumul nu este unul rău, dar nu este unul rău pentru Bon Jovi. Avem acelaşi melanj de melancolie cu care ne-a obişnuit, aceleaşi balade melodramatice, ba de data aceasta a reuşit să dubleze efectul pentru cel puţin una din ele, atunci când a ales să cânte alături de LeAnn Rhymes. În rest, un “Keep the faith” care mai animează atmosfera, poate chiar un “In these arms”, nimic nou. Nu pot spune că am pierdut timpul cu el, dar nu cred că este un album pe care vi-l recomand. Oricum, poate ar fi bine să fiţi la curent cu el, mai ales dacă aveţi prietene, pentru că Bon Jovi s-ar putea să năvălească la Bucureşti…

BONFIRE – “The rauber”

Trupa germană “Bonfire” este mai puţin cunoscută iubitorilor de muzică, mai ales că nemţii produc heavy-metal pe bandă rulantă. Acum, “Bonfire” a stat mereu între balade lacrimogene şi piese care se doreau dure dar nu erau, şi speram ca măcar de data aceasta lucrurile să se mai schimbe. Nu este nici pe departe aşa, se pare că băieţii nu pot face lucrurile altfel, iar senzaţia de nervi şi inutilitate mi-a fost accentuată de piesele cântate în germană. Nu am detectat absolut nici un fel de element de noutate în melodiile ce compun albumul. Este bine lucrat, bine interpretat, bine aranjat, dar este unul din albumele de acum 10 ani ale trupei. Păcat, rămân la concluzia că din formaţiile ceva mai uşurele de care am avut parte în ultima vreme, doar “Gotthard” a avut inspiraţia de a ajunge la un sound actual. “The rauber” este un album pentru colecţionari sau fani înrăiţi, deşi am senzaţia că nu le va plăcea nici măcar acelora care mai pot murmura “You make me feel”…

JOHN FOGERTY – “Revival”

Cei care mă cunosc ştiu foarte bine că am o slăbiciune pentru ceea ce a fost “Creedence Clearwater Revival”, mult mai cunoscuţi pentru amatorii de muzică prin titulatura “Creedence” sau “CCR”. John Fogerty a dus cu el şi renumele şi, cumva, sound-ul trupei la care a făcut istorie, dar de data aceasta nu le-a adunat deloc bine. Revenirea sa nu este decât o şansă de a mai auzi ceva despre el, pentru că albumul este anost, tehnic vorbind. Arhitectura pe care este construit este una country, aproape în stare pură, artificiu folosit şi de “Creedence” pe vremea în care speria lumea muzicală. Numai că nu are nici forţa, nici inspiraţia şi nici instrumentiştii cu care să mai repete acele vremuri, pentru că tendinţa sa compoziţională către trecut este mai mult decât vizibilă. “Revival” este un album deosebit de plăcut urechilor, genul acela care poate păstra sau compune o atmosferă calmă, caldă şi plăcută, dar nimic mai mult. La un drum lung sau la un vin la ceas de seară, totul va fi perfect, însă dacă veţi avea de la el cerinţe mai mari, atunci lucrurile se vor schimba în tragic. Nu este însă de mirare, atât timp cât ne aducem aminte că eminenţa cenuşie de la “Creedence” era fratele lui John, Tom Fogerty, decedat.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.