Bohemian Rhapsody: când hype-ul acoperă penibilul

Ca mai întotdeauna când vine vorba de filme care produc un hype/vibe exagerat… eu sunt ăla care devine rezervat și vede filmul cu mult după ce se termină circoteca, fie ea online sau de altă natură. Excepție a făcut Chernobyl, pe care l-am văzut imediat după ce toate episoadele au fost disponibile, și am făcut asta pentru că am văzut părerea lui Narcis Drejan despre el, părere în care am avut și voi avea mereu încredere. Dar despre Chernobyl vorbim ceva mai încolo, acum ne rezumăm la această realizare de mare excepție, Bohemian Rhapsody.

Prima chestie care m-a lovit în moalele capului este că filmul este departe de a respecta istoria, sau mă rog, este departe de a respecta istoria știută de cei care o cunosc. Două mici exemple. Freddie nu a căutat vreodată trupa asta, nu s-a propus ca vocal la Smile, nu a făcut cunoștință cu ei în spatele barului. Nope. Freddie era de ceva vreme prieten cu Tim Staffell, basistul și vocalul trupei, era de ceva vreme fan Smile, venea cam la toate concertele, așa că-n clipa în care Tim a decis să meargă la Humpy Bong nenea Freddie cunoștea deja cam pe toată lumea de acolo. Așa că nici vorbă de ăla care vine să cunoască trupa în spate, la mașină. Apoi, în perioada de hiatus a trupei, nu atât de mare precum este ea zugrăvită acolo, Freddie a scos la iveală Mr. Bad Guy, un album nici pe departe de trecut cu vederea, un album cu câteva piese serioase. Să amintesc pentru asta doar Made in heavenI was born to love you sau Living on my own. Suficient să am dreptate, da?

Nu știu de ce a ales May să facă mișto de istorie și să transforme proiectul solo al lui Freddie în ceva ce merită luat în bâză, dar na, sunt problemele lor interne. Cert este că omul și-a făcut treaba, a ieșit la rampă cu albumul cu care s-a dus să iasă și albumul ăla este departe de a fi de aruncat. Există, da? A fost bun, da? Nu s-a întors nici pe departe cu coada între picioare, fără album, eșuat și distrus, așa cum spune mizeria asta de film.

A doua chestie care m-a frapat este transformarea lui Freddie într-o cocotă umană de genul celor pe care le vedem ieșind pe stradă la manifestațiile de profil din România. Nu știu despre May, dar din documentarele pe care le-am văzut eu, din istoria știută de mine, din concertele văzute de mine, din tot ce știu eu despre Queen și Freddie… ultimul lucru pe care-l pot spune este că ar fi fost un om care să dispună de gesturile alea efeminate, duse la extrem. Dimpotrivă, Freddie mi s-a părut mereu un tip de o masculinitate aparte, chiar și-n clipele în care trecea de partea cealaltă a islazului. Dar mă rog, este din nou problema lui May, este din nou răfuiala sa, însă mizeria asta este deranjantă. De aici probabil și marea atenție acordată preferințelor sexuale în detrimentul altor amănunte care ar fi fost mult mai interesant de speculat. Vorba aia, durează mai mult scena aia în care-și ia limba-n gură cu Jim Hutton decât cele în care ni se detaliază starea sa în momentul în care începea să compună, modul său de a compune, intrarea sa în lumea aia magică din care s-au născut atâtea piese care nu au cum să fie uitate.

M-a întristat un pic și zugrăvirea lui Freddie ca fiind un tip extrem de exteriorizat. Dimpotrivă, omul a fost toată viața lui un interiorizat, un temător, un însingurat, cu mari probleme de adaptare, și singurul loc în care-și ieșea din matcă era scena, de altfel și singurul lucru pe care l-a iubit cu adevărat în viața sa și, deopotrivă, singurul lucru pentru care a fost creat. Probabil că a fost nevoie de imaginea asta pentru a o lega puțin de comportamentul său sexual, na, gay, mulți parteneri, circotecă, alea-alea. Trist. Tare trist. Trist să dai gir unei pelicule care falsifică însăși existența unui om care, vorba aia, nu este chiar un nimeni.

Finalul este reprezentat de concertul susținut la Live Aid sau pentru Live Aid, cum vă doriți, este oricum vorba de același lucru. Nene, imaginile alea nu au nici o legătură cu ce au făcut acolo. Aș spune chiar că este un deserviciu adus uneia dintre cele mai bune prestații avute de trupa asta ever. Nu poți să transformi un asemenea moment în ceea ce a fost transformat el în filmul ăsta. Am revăzut concertul, sperând că nu mi-aduc eu bine aminte, ei bine, este ca mine. O mizerie sinistră, o coborâre în nimic a uneia dintre cele mai mari pagini din istoria trupei. Păcat. Tare păcat.

Și la final… Rami Malek. Un egiptean care a dat lovitura jucând rolul unui gay parsi. Wow, se poate ceva mai bine? Probabil că da. Un negru vegan, gay, metrosexual, bărbos și membru USR jucând rolul lui Thor, probabil că asta ar fi ceva peste ceea ce a prins Malek acolo. Dar să trecem la actor. Este… execrabil. Băi, execrabil. Absolut execrabil. Nu am văzut personaj jucat mai prost decât îl joacă Malek pe Freddie și aș spune că am văzut ceva biopicuri la viața mea. Nu simte. Nu pricepe. Nu înțelege. Nu are de unde, e din altă generație. Drept urmare nu livrează nimic. Nu are feeling, nu are intensitate, nu are a kind of magic, adică exact ce avea Freddie. Scălâmbăie o partitură care aparține uneia dintre cele mai mari figuri pe care ni le-a dat vreodată muzica, și mai ia și premii pentru asta. Jocul său este la fel de bun ca al lui Mircea Diaconu interpretându-l pe Al Pacino sau al lui Constantin Cotimanis jucându-l pe Telly Savalas, ferească-ne providența de așa ceva! Nu pot concepe nici acum ce caută băiatul ăsta în acest film, cum a ajuns să pună mâna pe rolul ăsta, de ce a vrut cineva să facă așa în condițiile în care prima alegere pentru rol a fost Sacha Baron Cohen, actor care ar fi scos aur din rolul ăsta. Nu pricep și pace. Și nu pricep de ce a fost atât de ridicat în slăvi pentru rol. Ori lumea, și aici includ critici și audiență, nu a văzut prea multe filme, ori lumea nu se pricepe la filme, altă explicație nu există. Ceea ce face Rami Malek din Freddie Mercury este o mizerie. Și una sinistră.

Consider, pe oricine aș supăra cu asta, că Bohemian Rhapsody este un film destinat celor care nu au legătură cu muzica, cu trupa, cu personajul, cu scena rock și, nu în ultimul rând, cu actoria. De ce a acceptat May o asemenea mizerie… îmi este greu să spun. Probabil că au fost mereu ceva răfuieli în trupa aia și na, acum mortul oricum nu mai poate da replica, putem să ne permitem să spunem și să facem ce vrem. Un May care, oricât de bun chitarist și compozitor ar fi fost, nu ar fi existat fără Freddie, trupa aia nu ar fi existat fără Freddie, dar trecem și peste asta, May se pare că nu vrea nici acum să priceapă că era un nimeni fără extraterestrul ăsta care l-a făcut cine este azi.

Pe scurt, hype-ul creat a acoperit o penibilitate. O lipsă de respect. O trucare a istoriei. O ciuntire a personajului. A acoperit un deserviciu adus trupei și istoriei. Un deserviciu adus cinematografiei, normalității… nici nu știu unde să mă opresc. A fost o deziluzie cruntă pentru mine. Probabil că acum niște ani filmul ăsta nici nu ar fi fost aprobat să apară, ar fi pierdut bani. Azi, în ziua în care se poate orice, în ziua în care dacă ai o părere ești acuzat de hărțuire, în ziua în care mai este puțin și devine obligatoriu să fii ca ăilalți, că așa-i corect, prostimea să-ți impună ce vrea ea… filmul ăsta a fost considerat operă de artă sau ce a mai fost considerat el acolo.

Well, dacă nu l-ați văzut vă sfătuiesc să vă scutiți de el.

Este, deși poate nu vă pare, un serviciu pe care l-ați face umanității.

Comments 8

  • Trecand peste opinia clar diferita pe care o am, recunosc ca muzical nu stau deloc bine, deci e cumva firesc sa-l judec altfel, eu am o curiozitate, o chestie pe care n-ai explicat-o: de ce crezi ca prima optiune, Sacha Baron Cohen, ar fi scos AUR din acest rol? Eu as zice ca mai degraba nu. Alt actor nu vad pt acest rol si se pare ca nici regizorul nu a avut in vedere pe altcineva (vazusem undeva ca declarase ca daca nu ar fi acceptat niciunul dintre ei nu ar fi facut filmul deloc).

    • Pentru că ăla este actor. Pentru că ăla avea fața care trebuie. Pentru că ăla știe să se joace cu sentimentele, trăirile, situațiile, și asta chiar și-n comediile alea idioate. Pentru că ăla are o prestanță și o atitudine chair și când ai spune că alea nu au ce să caute în filmele sale :) Iar în clipa când s-a pornit proiectul ăsta, te asigur, prima alegere a fost el. Ce s-a întmplat pe parcurs, na, nu este de competența mea :)

  • A doua chestie care m-a frapat este transformarea lui Freddie într-o cocotă umană de genul celor pe care le vedem ieșind pe stradă la manifestațiile de profil din România.

    Chiar asa era. Poti vedea treaba asta in diverse inregistrari, inclusiv in unele de pe Wembley. Un exemplu – https://www.youtube.com/watch?v=kh1qJfIJ-V4 . Avea momente – mergea, vorbea si gesticula de facea cocotele de care vorbesti tu sa para macho.

    Spun asta ca fan Queen/FM. Omul era un poponaut/bisexual sinistru, nu-ncap discutii. E pacat ca aleg sa se concentreze pe asta (pentru ca asta vinde) si baga bullshituri tembele acolo.

    Eu nu-l tin minte pe FM pentru ca o lua in cur si gesticula ca tzatza Rada in piata. Il tin minte pentru ceva zeci de piese – si cu Queen si fara. Hammer to fall, We are the champions, We will rock you, Made in Heaven, Living on my own, A winter tale etc. Luai un album Queen si macar jumatate din piese erau misto-misto. Si lucrate si cu farmec si cu ce vrea pula ta – o chestie pe care n-am mai putut s-o spun despre alte trupe in afara de Manowar (albumele vechi) si Moonspell (tot vechi, inainte de gheielile gen Scorpion Flower si plm).

    Da’ pula mea, in epoca PC, pe aia ne concentram. Ca probabil D-AIA a avut omu’ succes si voce si talent si cacat – pentru ca o lua in cur. Plm, 2019.

    • Touche, să zic așa :)
      Și nu, nu era cocota aia. Sau mă rog, nu era cocota aia prezentată de film :)

      • Nu am vazut filmul si nici nu am de gand. Nu stiu cum e prezentat acolo. Zic doar ca avea momente (dese) in care era cocota vero. Si irl si in clipuri/pe scena. Show must go on, it’s a kind of magic, innuendo, living on my own etc. Clipurile sunt publice (si unele interviuri). E o chestie pe care nu cred ca o putem nega. Da, avea si momente in care parea foarte masculin, dar asta nu elimina momentele celelalte.

        • Foarte, foarte puține, dacă este să le contabilizăm. Era extrem de masculin pentru ceea ce se presupune că era. Asta am și apreciat mereu la el, lipsa circului de rigoare. Cam ca Rob Halford, ca să zic așa, deși na, la ăla aproape că nu se vedea care-s preferințele sexuale :)

  • Ma rog, ceva typos mai sus, gen “nu-ncap discutii” si whatever. Scris in graba.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: