Behemoth, între sardele

După ce la începutul weekend-ului trecut fusesem prin Colectiv cu prilejul duelului românesc pentru Kavarna, acum 2 zile mă întorceam acolo pentru ceea ce urma să fie concertul celor de la Behemoth în România. Era pentru prima oară când îi vedeam pe polonezi, și recunosc, am venit mânat mai ales de curiozitate.

Primii care au urcat pe scenă au fost cei de la Thaw. Eu nu știu ce-au vrut băieții ăia să ne arate, dar măcar în ceea ce mă privește au eșuat. Ok, black-metal la bază, peste care au turnat ceva care să aducă a transcedental, o chestie pe care să o consideri o experiență aparte, doar că tot ce ne-au livrat a fost aproape aceeași treabă plicticoasă și prelungă, piperată pe ici, pe colo, de ceva break-uri care mi-au permis să fiu mai atent la ei. Nimic deosebit din punctul meu de vedere, iar a doua oară voi evita să-i mai văd.

Bolzer au făcut ce-au făcut și-au mai spălat din ceea ce fusese înainte. Extrem de agresivi, băieții s-au năpustit asupra publicului spunând parcă “hai, ce-a fost mai greu a trecut”. Cu un solist care aducea un pic cu Lemmy și pe care, după două sticle în plus, puteai să-l consideri mai viking, așa, Bolzer au făcut exact ceea ce trebuiau să facă: să cânte. Ce nu am înțeles a fost de ce solistul și-a pus microfonul mai sus ca să stea cu gâtul întins către el, dar nu mă bag, astea-s treburi de artiști. Și au avut o prestație numai bună să pregătească lucrurile care aveau să urmeze. Din partea mea, deși nu aș putea spune că excelează la vreun capitol, au fost buni. Chiar foarte buni.

Despre Behemoth nu sunt multe de spus, pentru că lucrurile sunt clare. Nu sunt sigur cu ce se hrănesc băieții ăștia, dar energia pe care o degajă este imensă. Stăpânesc la perfecție scena și dacă lași puțin deoparte tematica și restul de probleme, constați că te afli în fața unei formații care știe aproape la perfecție ce să facă în fața publicului. Într-o asemenea formă cred că i-am mai văzut doar pe Brainstorm și pe Asphyx, iar prestația polonezilor poate fi lejer o lecție pentru trupele neaoșe, nu de alta, dar eu sunt sătul de oameni care dorm pe scenă. Mă pun în pielea plătitorului de bilete și-mi dau seama că nu aia vrea, că vine la un concert ca să primească energie, nu dormit printre scule. Auzisem despre energia impusă de Behemoth, însă fiind prima oară când am văzut trupa…șocul a fost ceva mai mare. Și culmea, la început, în drum spre scenă, au trecut pe lângă mine tăcuți, însoțiți de personalul de pază, ca într-un fel de procesiune. Procesiunea spre iad, aș spune, dacă este să iau în calcul ceea ce au dezlănțuit pe scenă. Mai departe intervine gustul fiecăruia. Deși nu este genul meu favorit, aș spune cu mâna pe inimă că este una dintre trupele care m-au făcut să le urmăresc atent recitalul.

Pe ansamblu, o seară bună, chiar foarte bună, asta pentru că evit să mai iau în calcul greșeala denumită Thaw, că nu cred că prezența lor acolo a ținut de organizator. Și un club plin, așa cum nu mă așteptam, obișnuit fiind cu cei 200-400 de rătăciți, dintre care pe câteva zeci am început deja să-i cunosc.

Apropo de asta, un cuvânt și pentru organizator, dacă nu este cu supărare: un Colectiv umplut până la punctul la care “sardele în sos propriu” devine un eufemism nu este nici pe departe o distracție. La ora la care Behemoth au urcat pe scenă aș spune că 2 centimetri de spațiu erau deja o minune. Asta generează două probleme. Prima este lipsa oricărei forme de confort. Bine, poate lumea nici nu ia asta în seamă, dar nu putem generaliza. Să respiri liniștit este absolut necesar. În seara aceea așa ceva era imposibil. A doua problemă este ceva mai gravă. În cazul unui eveniment neplăcut…acolo se murea așa cum mor gândacii când dai cu urmașii lui Zyklone B, adică pe capete. Gândiți-vă la o audiență în care dacă încercai să bagi mâna în buzunar ca să scoți telefonul, deja puteai fi sigur că ai lovit coastele cuiva. Sunt absolut de acord că în clipa în care se poate face asta, trebuie să se câștige dintr-un concert. Ceea ce nu prea este normal este să lăsăm deoparte orice formă de prevenție și să punem oameni peste oameni într-un spațiu care are limite, sperând că totul va fi bine. De data asta a fost. Nimeni nu poate garanta pentru data viitoare. Așa că, dacă tot există cerere, poate se poate apela la un loc în care cererea întrunește capacitatea, ca și minimele norme de securitate. Este doar o idee, poate un sfat. Personal am plecat de unde eram, alături de colegi, pentru că începusem să fiu prea des confundat cu un cântar, și am stat în spate, la doi pași de toalete, singurul lor în care puteai să consideri că ai parte de o experiență aproximativ umană.

Ca să ajungem și la lucruri bune, interzicerea fumatului mi s-a părut excelentă. Nu mi-am pus hainele la spălat și am putut respira, iar dacă oamenii adunați acolo ar fi fost lăsați să fumeze, lucrurile ar fi stat rău. Nu-mi place democrația cu forța și-mi suflu nasul peste impunerea drepturilor minorității, pentru că nu cred în corectitudine politică. Corectitudinea politică este pentru oameni care nu au coloana vertebrală capabilă să susțină o luptă legată de propria personalitate. Însă o asemenea seară, mai ales la publicul pe care l-a avut, te convinge că a fuma afară este cea mai bună decizie care se poate lua. Desigur, asta va scădea cumva consumul pe care mizează gazdele, însă asta este nivelarea cu forța, și probabil că toți vor trebui ca de acum să o ia în calcul. Sau să nu, dacă există coloana de care am discutat mai sus. Cert este că nu am murit, nu am intrat în sevraj, nu am simțit nevoia țigărilor. Am ieșit afară, bine, cu excepția momentului în care au început să cânte cei de la Behemoth, clipă din care trebuia să te bucuri dacă poți ajunge la toaletă.

Apoi, cam asta a fost. Să ne auzim cu bine de la următoarea cântare.

—-

Materialul, aici.

Comments 4

  • de si-ar fi plecat cineva urechea la ceea ce spuneai… ce or fi zis un fraier asta se crede “dastept” l-as ca stim noi mai bine. merge si asa in dulcele stil clasic… 2 ani curand si totul parca e la fel…

    • Asta au și spus. Să tac din gură și să las profesioniștii din industrie să-și facă treaba, că știu ei foarte bine ce au de făcut. Plus recomandări legate de internat, tratamente pe curent și alte alea. A fost simpatic, nu am să uit vreodată.

      • Imi pare sincer rau.Oricum multumesc pentru raspuns dar si pentru ca ati ascuns celalalt comentariu lasat la un alt articol….

        • Nu ascund niciodată comentariile, desigur, dacă nu depășesc o limită a normalului sau umanului. Da, există un comentariu în spam, că tot am aflat, și va fi repus în drepturi imediat după acest răspuns, ba chiar va primi răspuns și acela.
          Preiau însă și această flegmă pe obrazul meu, pentru că sunt conștient că trăim în zilele în care lumea dă cu bâta înainte de a cunoaște persoana cu care discută. Doar pentru că poate, așa.

Dialogăm? :)

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: