#baschettweetmeet, partea a opta

Ne-au adunat şi unii dintre noi ne-am şi conformat.

Ce să zic…în primul rând am avut emoţii. M-am întors în locul în care îmi petreceam toată vara. În jur de ora 15.00 ajungeam la teren şi mai plecam la 22.00, când nu se mai vedea nimic. Jucam fotbal şi baschet, în ultima perioadă a trecerii mele pe-acolo concentrându-mă doar pe baschet. Zeci de entorse (una din ele groaznică), zeci de momente în care mi-am dat vreun deget peste cap, sânge, coate şi, de multe ori, gustul victoriei. Da, aşa se juca, uneori depăşindu-se puţin limita regulamentului. Orgoliile sunt mari, mai ales când eşti tânăr.

Colac pespe pupăză, pe sala de sport încă am mai putut admira unul dintre panourile la care ne antrenam în aşteptarea intrării pe teren. Pe vremea aceea ne adunam minimum şase echipe la un coş, se juca până la 11, meciurile erau însă extrem de rapide. Aveam echipa, aproape mereu aceeaşi. De fapt, doi erau mereu acolo, al treilea venea mai rar, aşa că ne alegeam din ce găseam.

Altfel, baza este simpatică. M-am simţit bine acolo şi m-am simţit bine mai ales pentru că oamenii au fost simpatici foc. Am şi reuşit să înscriu, am şi reuşit să conduc vreo două acţiuni mai de doamne ajută, aşa cum făceam pe vremuri (vă daţi seama că la 1.65 şi 55 kg nu am cum să joc decât coordonator, da?), am mai şi glumit. Ce să spun, le mulţumesc tuturor pentru cele 2 ore petrecute acolo. Nu vă dau numele pentru că v-am perceput ca un tot şi ar fi păcat să vă despart.

Na, sper să se mai întâmple.

La plecare am zărit cişmeaua zilelor alea nebune. Încă mai funcţiona. M-am dus să mă spăl la ea, exact aşa cum făceam în vremurile alea, după meciuri sau la plecare. Apa aia rece…m-a trezit definitiv. Pana mea, este clar, îmbătrânesc.

Hai, să ne fie bine şi la bună vedere, da? :)

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: