amintire cu glumă cazonă

Stăteam în camera destul de mare, aproape tremurând. Dacă mă gândesc bine, nici nu ştiam ce mi se întâmplă. Eram tânăr şi deşi aveam deja o anume experienţă, eram total nepregătit pentru locul în care mă aflam. Pe întregul perete atârna o hartă a României imensă, administrativă, aproape prăbuşindu-se peste mine.

În faţa mea, dacă-mi amintesc bine, stătea un colonel. Îşi plimba ochii de la mine la testul psihologic pe care-l dădusem şi mustăcea tăcut, parcă pentru a mă fierbe şi mai mult. Treaba asta cu recrutarea nu era aşa uşoară şi rapidă pe cât îmi doream. În sfârşit, parcă mulţumit, individul din faţa mea lasă hârtiile pe masă şi mi se adresează:

– Da, e bine. Vrei să faci armata la un metru de casă?

Ideea de a pleca în armată departe de casă era una din marile mele temeri în ceea ce priveşte anul obligatoriu de mizerie morală prin care trebuia să trec. Aşa că am îngăimat, pierdut, cu un zâmbet timid în colţul gurii:

– Dacă se poate, da, domnule colonel.

A zâmbit. S-a ridicat de la masă, a luat o ruletă şi, plecând de la Bucureşti, a început să măsoare un metru pe hartă. Locul în care a ajuns era undeva, pe unde se varsă românii către ţările civilizate. Am transpirat dintr-o dată, simţeam cum ceva rece îmi cuprinde spatele şi nu erau cele două braţe care să te strângă când vine iarna…
Agonia a întrerupt-o tot colonelul, râzând în hohote:

– Te-ai albit la faţă, hăhăhă. Hai, c-am glumit. Te dau în Bucureşti, la protecţie chimică, hăhăhă.

Au trecut ani de zile până când am reuşit să nu mă mai crispez când îmi aduc aminte de gluma asta.

Comments 12

  • Hahahitul asta e sport national la noi, de aia suntem unde suntem.

    • Na, făcuse omul o glumă bună, trebuia să râdă singur :)) Sper să am forţa să le povestesc pe-alea din armată, cu orga de lumini sau cu pescuitul. Plus treaba cu maimuţa. Sunt antologice şi explică perfect ce inutilitate sinistră era armata.

      • Eu am auzit de la tati chestii cu scos usi din balamale ca sa pice in capu’ aluia de trage de clanta…

        • Ehe :)) Pe aia am prins-o pe pielea unui alt coleg, că nu bănuiam nici eu că se poate face aşa ceva :))

  • Pe vremea aia nu exista notiunea de trolling :)) Altfel, intra la un trolling reusit :))

  • eu ştiu pe unul din Giurgiu care a făcut armata la un centimetru de casă.
    şi nu pe hartă, unitatea de pompieri era gard în gard cu casa lui :)

    • Vai, ce viaţă :) Ei, nici la mine n-a fost mai rău, eram la 15 minute de bunici şi la jumătate de oră de casă, în plus n-a fost meci al Stelei să nu-l văd, că unitatea era în spatele stadionului :))

  • Are si fanel dreptate, dar intr-adevar a fost o gluma buna :)

    • Cam aşa stau lucrurile. Bine, îţi dai seama, glumă bună pare doar dintr-o parte a problemei, că din cealaltă… :)

  • Îmi povestea şi mie tata unele… :) Cea mai proastă glumă în opinia lui a fost când i-au aruncat 3 şerpi în pat, el având ofiofobie. :|

    • Cretini oameni. Absolut cretini. Bine că stagiul militar nu mai este obligatoriu, era dezolant să petreci 1 an pe post de bătaia de joc a tuturor dereglaţilor.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: