Amarillo: cel mai bătut de soartă restaurant din cartier

Restaurantul ăsta este unul dintre cele mai cunoscute când vine vorba de cartier. Și probabil unul dintre cele mai chinuite. Se află exact la intrarea în parc dinspre piața Drumul Taberei, adică acolo unde se lucrează de ani de zile la metrou, asta ca să nu mai vorbesc despre reamenajarea parcului, adică transformarea sa într-o mizerie de beton. Într-o țară ca lumea putea cere daune pentru deserviciile ce le-au fost aduse: praf, zgomot, urât, lipsă de clienți. Într-o țară ca a noastră chiar sunt mirat că mai rezistă psihic și că se încăpățânează să funcționeze.

Meniul este de genul celui cu de toate, chestie care nu mă fericește, am mai spus de ce. Am comandat diferite lucruri când am trecut pe acolo, nu mă pot plânge de vreunul dintre ele. Mâncarea este bună, prețurile sunt și ele în acord cu ce se servește, porțiile sunt cât trebuie să fie, nici să te umpli ca animalul, dar nici să pleci de acolo mort de foame.

Eu m-am simțit bine și înăuntru și afară. De pe terasă poți vedea lumea care intră și iese din parc, dar și intersecția, una dintre cele mai circulate ale cartierului, dacă nu și ale Bucureștiului. Există un spațiu și la etaj și trebuie să știți că băieții sunt gata și pentru evenimente. Am văzut destule nunți pe-acolo, plus alte cumetrii neidentificate, na, nu am cum să cunosc toate obiceiurile românești de 2 lei. Pe terasă există și televizoare, puteți vedea meciuri, sunt mereu pe canalele de sport.

Servirea a fost mereu ireproșabilă. Chiar nu am ce să le zic. Au vorbit frumos, s-au mișcat repede, s-au interesat dacă e totul ok, nu am așteptat meniurile, comanda sau plata, mă rog, nu le-am așteptat sub o perioadă de timp care să poată să fie considerată ca deranjantă. Totul a fost ok.

Ce mi-a plăcut cel mai mult acolo este populația. De la pensionari la tineri, de la oameni opriți să bea o bere la oameni care vin să se revadă după ani de zile și să stea la un vin. Amarillo este practic pentru toți. Ai prilejul să studiezi destule lucruri acolo, da, când sunt la masă îmi place să văd ce se întâmplă în jurul meu, îmi place să mă bag în atmosfera locului, iar la Amarillo am reușit mereu asta. Nu pentru că sunt social, ci pentru că rezultatul final al locului este pozitiv.

Așa că dacă sunteți prin zonă, cine știe cum nimeriți că na, metroul clar nu v-a adus acolo, și vă este foame, eu zic să nu ezitați. Mergeți la Amarillo, rău nu cred că are cum să iasă.

Ah, la toaletă nu am avut nevoie, nu știu ce să vă spun despre ea. Habar nu am unde este, dar sunt sigur că trebuie să fie una pe undeva.

Le urez să mai reziste un pic, fac parte din ceea ce știm noi, riveranii, că este Drumul Taberei.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: