Harbin: chinezescul care are ȘI gust

Nici nu ştiu câtă vreme a trecut de când mi-am propus să ajung la Harbin, restaurantul creditat cu cea mai bună mâncare chinezească din oraş. Cert este că nu a fost să fie până acum. Însă, pe 29 aprilie, în timpul unei plimbări cu bicicleta, ne-am adăpostit la o masă pentru ceva vreme. Hai să vedem cum a fost.

Pentru cei care sunt plini de fiţe şi n-ar putea să se coboare la nivelul normalităţii, Harbin trebuie evitat. Intrarea nu impresionează cu nimic, iar curtea în care am stat este aranjată simplu. Practic, acolo vii să mănânci, nu să-ţi faci poze cu telefonul. Nimeni din gaşca ta de creponaţi intelectuali nu te va aprecia că ai fost la Harbin. Pentru asta, ai ceva mai sus Ruby Tuesday, probabil cel mai scump fast-food, plus cafenelele din vecinătate. Altfel, e curat, mesele erau şterse, de toaletă nu se poate plânge nimeni.

Servirii nu am ce să-i reproşez. Comanda ni s-a luat aproape imediat iar mâncarea, în condiţiile în care mesele erau destul de ocupate, pentru că oamenii tot continuau să apară, a sosit în 10 minute. La fel de rapid s-au mişcat lucrurile şi când am cerut a doua bere şi o apă sau când a fost vorba de nota de plată. Chelneriţa a fost foarte amabilă şi zâmbitoare.

Mâncarea nu ştiu dacă este chiar cea mai bună din oraş, dar mie mi-a plăcut. De altfel şi neveste-mii. Ea a ales vită cu urechi de lemn, eu am fost ceva mai prevăzător pentru prima oară, şi am ales pui cu susan. Ambii am adăugat orez cu ou şi sos dulce-acrişor.

Are gust. Are exact ceea ce ar trebui să conţină, căci mi s-a mai întâmplat să caut carnea prin porţia care ar fi trebuit să aibă şi aşa ceva. Porţiile sunt mari, te saturi fără probleme. Eu nu mănânc mult, dar de data asta mi-a plăcut ce aveam pe masă, aşa că am băgat în stomac toată porţia, ca să dau mai încet la pedale. Sosul dulce-acrişor este exact ceea ce se spune că este. Orezul cu ou nu avea sare, ceea ce mi se pare normal, fiecare trebuie să îşi pună cât crede necesar. Am mai trecut prin situaţii în care orezul era prea sărat chiar şi pentru mine, care mănânc destul de sărat (unii ar spune “foarte” sărat).

Per total, o experienţă fericită, zic eu. Preţurile sunt la nivel de Wu-Xing dar, spre deosebire de mizeria aia cu servire la domiciliu, aici nu arunci mâncarea, ci o mănânci.

Aşa că dacă vă nimeriţi prin zonă, poate merită să faceţi un drum la Harbin. Dacă nu de fiţe, măcar pentru a mânca.

Comments 6

  • Eu ieri am nimerit la Templul Soarelui, e pe la Foisorul de Foc…preturi mari dar portii uriase si mancare ft buna. Pe la Harbin n-am ajuns inca, data viitoare cand am chef de chinezesc aici merg :)

  • @Pyuric – Ştiu şi Templul Soarelui, multă lume îl blamează. La mine e ceva mai aparte cu bântuitul prin cârciumi, cred că am fost acolo acum atât de mulţi ani încât nici nu mai ştiu când :)) Probabil că vei realiza comparaţia între cele două înaintea mea :) Sunt tare curios ce iese.

  • De la Templul Soarelui am comandat si da…e scumpicel, dar e ok :)

    Harbin…nu prea suna a chinezarie? N-are Dragon, Templu si ”X” in nume :)) (chit ca e un oras din China).

  • @krossfire – Nu sună deloc a chinezărie. Probabil după numele oraşului s-au luat, am înţeles că patronul ar fi de acolo, na, acum legendele sunt libere să umble până ajungi să le verifici :)

  • Da’ mancare care sa ti se plimbe printre dinti, aveau? :D

  • @Mancatias – =)))))))) Nope.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: