Am ascultat piesele finalei naționale Eurovision 2015

Spun cu mâna pe inimă că pe alocuri a fost un chin. Însă am zis să văd până la capăt cu ce se prezintă artiștii noștri în concursul ăsta. Așadar, la rând.

Luminița Anghel – A million stars

Asta este o piesă pe care am ascultat-o de o mie de ori sub alte forme. Nu mi-a spus nimic. Nici nu avea cum, Luminița Anghel nu este Celine Dion și nici nu va fi vreodată.

Tudor Turcu – Save us

Nu este deloc o piesă rea și nu este deloc o piesă ușoară. Sper că Tudor s-a lăsat de treaba numită eyeSEEred și rămâne pe zona asta, unde mi-e clar că are ceva mai mult de spus. Nu sunt însă sigur dacă nu-i prea complicată pentru Eurovision.

Aurelian Temișan ft. Alexa – Chica latina

După cum vă închipuiți, asta se vrea o piesă latino. Dacă mă-ntrebați pe mine este o lălăială sinistră din care nu desprinzi nimic. Plus că, pana mea, Temișan arată a orice, dar numai a latino lover nu.

Voltaj – Până la capăt

Voltajii stau, privesc la apă și cântă. O fac bine. Piesa e catchy, mesajul este generos și aș spune că este una dintre cele mai bune realizări care vor lovi publicul pe 8 martie.

Băieții – Dragoste în lanțuri

La prima vedere ar părea simpatică. Însă ce aud eu acolo se cânta acum nșpe mii de ani, iar când intervine și chitara aia de colț de bodegă cu manele deja se termină treaba. Dacă e cu manele, să-l trimitem pe Salam, se descurcă mai bine.

Blue Noise – Love won’t run away

Când a început am zis că o să am parte de ceva deosebit. N-a fost să fie așa, a apărut o chestie de gen bumtzi-bumtzi și a stricat iremediabil tot ce promitea piesa la început. Păcat, poate data viitoare.

Rodica Aculova – My light

Aici m-a luat somnul. Am făcut eforturi mari să nu închid piesa înainte de a se termina. Dacă vrem să adoarmă și ăia de la Viena, atunci ea este cea pe care trebuie să o alegem. Altfel, piesa este de o plictiseală apăsătoare.

Cristina Vasiu – Nowhere

Am tresărit puțin, sperând că am găsit încă o piesă care să merite atenția. Însă până la final am reușit să rămân doar cu o arhitectură muzicală deloc nouă și o voce incapabilă să o scoată măcar puțin în față.

Super Trooper – Secret place

Pe asta am vrut să o închid după primele 15 secunde. Nu mă pot dumiri de ce a ajuns piesa asta în finală, dar mizez pe faptul că juriul trebuia să umple cu ceva cele 12 locuri ale evenimentului.

Ovidiu Anton – Still alive

Ceva influențe british pe-acolo, dar departe de a fi speculate așa cum se puteau specula. În ansamblu, dacă Ovidiu Anton este încă viu după piesa asta…sper că același lucru se poate spune și despre cei care au ascultat-o.

Lara Lee – Superman

Cea mai bună parte a piesei este începutul, mai precis secundele de “a a aaaa aaaaa a a”. În rest, numai zeul muzicii ne poate explica motivul pentru care există o asemenea realizare.

CEJ – We were in love

Mă așteptam la ceva mai mult, dar treaba s-a cam terminat la refren. Piesa este statică, nu te întâmpină cu nimic neașteptat, iar să asculți o lălăială de la capăt la final nu mi se pare cea mai bună alegere.

Concluzii

Dacă acestea sunt cele mai bune 12 piese din cele, am înțeles, peste 100 încrise în concurs, atunci nu pot spune decât că muzica românească este la pământ și horcăie. O mizerie generalizată în care se bălăcăresc la un loc sensibilități inutile, abordări care nu prind artistul și chestii preluate de pe la alții, că poate dă bine. Asta nu este muzică. Bine, problema mare nu ar fi asta. Problema mare este că piesele de mai sus nu transmit nimic. Fie că le asculți ca mine, la birou, atent la ele, fie că le asculți pe WC în timp ce joci și-un 2048…e tot aia. Practic, glumele de mai sus spun, dacă mai era vreun om cu minimă cultură muzicală care să se îndoiască de asta, că nu ajunge să fii o maimuțică simpatică pentru a face și muzică. Desigur, poți să faci multe altele: reach pe Facebook, like-uri cât cuprinde, poți aduna comentarii elogioase la adresa fundului care-i mai cărnos ca piesa, dar cam atât.

De final, să spun că două sunt piesele pe care le-am remarcat și pentru care cred că artiștii și-au dat interesul și au pus și suflet în ele. Este vorba de piesa lui Tudor Turcu și de piesa celor de la Voltaj. O să mă întrebați pe care o prefer.

Ei bine, pe a celor de la Voltaj. Este catchy, refrenul este bine evidențiat față de restul piesei, mesajul este extraordinar, iar Goia pare a fi implicat cu sufletul, pentru că reușește să mă facă să-l apreciez, iar eu numai fan Voltaj nu sunt. Melodia poate fi reținută cu ușurință, este plăcută și în plus Voltaj sunt o trupă care știe să facă spectacol, iar asta ne-ar ajuta pe scena de la Viena. Poate că a sosit timpul să nu mai încercăm cine știe ce minuni și să ducem acolo o piesă care să lovească direct, din prima clipă, dublată de experiența în prezența scenică și apoi să vedem ce se întâmplă.

Așadar, vreau Voltaj. Este, nu zic favorita mea, este strict dorința mea.

Dacă nu va fi să fie, atunci mă voi ruga să fie măcar Tudor Turcu.

Comments 12

  • Sunt de acord cu tine. Voltaj si Tudor sunt favoritii si singurii cu reale sanse la Viena.

    • Într-o lume normală ăștia doi ar trebui să reprezinte singurul interes pentru toată lumea, dar parcă văd voturi pentru Temișan :))

  • Voltaj imi suna fffffff cunoscut… sper sa ma insel..

  • Si preferata mea este tot Voltaj.

  • Voltaj vor fi favoriţii publicului, indubitabil. Puteau să se prezinte cu “Melc, melc, cotobelc” în concurs şi tot ar fi avut votul publicului. Rămâne însă de văzut cine a cotizat mai bine la juriu…

    Altfel, aşa cum spuneam după ce am auzit fragmente din piese în ziua în care s-a anunţat lista celor 12 finaliste, mă bucur că mi-am pierdut interesul în concursul ăsta. :)

    • N-ai cum să faci altfel, piesa aia chiar prinde repede :)
      Trecând de asta, anul acesta am auzit că Luminița Anghel e deja la Viena. Vom vedea. Ar fi un nou an în care zvonurile devin realitate.
      Și da, concursul ăsta nu are vreun interes. Și Doamne ferește să-l câștigăm, că nu avem unde-l ține aici.

      • Avem Naţional Arena, deci avem unde găzdui concursul, fii calm. Dar să ne iasă băşinile astea din cap, că vom câştiga noi concursul ăsta vreodată, când noi n-am învăţat nimic din ceea s-a văzut în anii trecuţi la piesele câştigătoare.

        • Din ce știu eu este obligatoriu ca minunea să fie organizată în sală. Așa că sare din schemă orice open-space. Și sala trebuie să dispună de o anume capacitate și să ofere anumite condiții. Nu avem nici una, nici alta. Desigur, dacă termină Oprescu sala promisă…ar putea fi folosită. Dar tare mi-e că și europenele de gimnastică se duc la Cluj :))

          • Dacă în Nemţia s-a putut organiza pe stadion, zic că se poate şi în Românica.

          • Posibil ca stadionul nemților să fi avut și o anume acustică, atunci. La ce am văzut la București cu RHCP…nu aș paria pe asta pentru National Arena. Pana mea. Multe variabile, prea multe.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: