Alte muzici ascultate și spre voi iar îndreptate

Megadeth – Dystopia (2016)

Băi, orice ar spune părerile specialiștilor, specialiști care de multe ori habar nu au ce spun, mie mi-a plăcut albumul. Da, inventivitatea lui Dave nu mai este chiar la prima ei tinerețe, dar asta nu înseamnă că Megadeth nu are ceva de spus chiar și prin acest album destul de discutat. Poisonous Shadows mi s-a părut absolut fascinantă și dă cu flit multor treburi apărute anul acesta. Nici vocea lui Dave nu mai este ce era pe vremuri, dar este exact atât cât să acopere albumul și oricum Dave pare mai în formă decât mulți alții care încă mai sunt pe scenă. Un album pe care eu zic să-l ascultați, că nu pierdeți nimic. E bine pus la punct chiar dacă pe alocuri stagnează în aceeași exprimare. După care vine piesa despre care deja am vorbit și puteți ierta :)

Primal Fear – Rulebreaker (2016)

M-am plictisit de moarte. Când vine vorba de Primal Fear eu personal rămân la primul album, care-mi place și acum. Acolo cred că au dat tot, mai departe nu au făcut decât să mai scoată ceva albume ca să aibă ce să completeze la activitate. Rulebreaker nu sună rău, dar sună așa cum sună toate albumele Primal Fear de vreme de bună, de fapt sună așa cum sună genul ăsta de vreme bună încoace. Probabil că merită ascultat e dragul vremurilor trecute, dar fără exagerare, a doua oară cred că ar deveni chiar plictisitor. Am trecut peste el, am ascultat alte câteva riff-uri pe care probabil că le voi mai asculta de câteva sute de ori, am șters folderul.

Rhapsody Of Fire – Into the legend (2016)

Partea proastă este că am ascultat acest album după cel al germanilor de la Primal Fear, așa că n-a făcut decât să accentueze starea de plictiseală pe care o căpătasem. Rar am dat de un album care să nu-mi spună chiar nimic, și iată că Into the legend vine să acopere această minunată lipsă. Promit că a doua oară nu mai fac greșeala să ascult trupa. Combinația aia a lor de conceptual și simfonic dă greș serios și știam asta de la albumele anterioare. Bine, nu că din punctul meu de vedere formația asta ar fi fost vreodată foarte inspirată. De pe la a doua piesă mi-am dorit să se termine minunea, că deja nu mai suportam. Am zis să fac efortul să-l ascult până la capăt că poate dau de ceva nou, simpatic, fluent, care să țină. N-a fost să fie și nici nu mai încerc. Desigur, dacă sunteți fanii genului sau al trupei…săriți pe el.

Abbath – Abbath (2016)

Nu pot spune că sunt fanul genului, așa că nu sar în sus de bucurie și nici nu mi se pare că ar fi foarte multe de spus. Un album care pare legat, în stilul deja consacrat al lui Abbath și pe care am găsit câteva riff-uri de-a dreptul interesante. Cam atât cred că este și de reținut, mie genul ăsta nu mi se pare a produce neapărat muzică, ba mai degrabă aș fi de părere că se cațără pe absența ei. Am ascultat albumul lui Abbath de curiozitate, oricum nu aveam ce să fac la ora aceea. Probabil că pentru fani și cunoscătorii fini ai genului el spune ceva mai multe decât mi-a spus mie. Pentru mine a fost un alt fundal timp de vreo oră.

Comments 10

  • Sunt curioasa cum o sa ti se para noul Brainstorm. :) Noul Megadeth l-am evitat cat am putut inainte de lansare, pur si simplu n-am vrut sa ascult ce-au servit inainte cu lingurita pentru ca mi-a fost teama ca o sa fiu dezamagita. Surpriza, e chiar tare albumul. Noul Primal Fear, da, e meh… De Rhapsody of Fire n-am nimic de zis, nici nu eram prea constienta de vreun nou album, iar Abbath e un personaj simpatic, dar cand vine vorba de black metal, eu n-am intalnit multe chestii care sa nu ma plictiseasca… si si alea e discutabil cat de incadrabile la black sunt…

    • Megadeth-ul chiar a fost o surpriză cât se poate de plăcută. Brainstorm-ul îl am acasă, timp să am de el, că de, la trupa aia m-am urcat pe pereții de la Silver Church. Și ar mai fi noul Dream Theater, dar pentru ăla este nevoie să am timp și să fiu liniștit. Foarte liniștit :)

    • Subscriu la parerea lui BogDan despre Dystopia. Avand in vedere ca n-am prea mai ascultat calm albume intregi, faptul ca Dystopia a intrat in playlist si e inca pe-acolo e mare lucru, avand in vedere cu ce se ocupa colegii de generatie ai lui Dave!

  • Eu am un prieten care adora Rhapsody of Fire, deh, de gustibus..

    • Absolut, Steffi, de aia este frumos, că fiecare avem părerea și preferințele noastre. Nu cred că ne-ar plăcea o lume în care toată lumea ascultă aceleași lucruri. Eu am prins asemenea ani, crede-mă, e groaznic :))

  • Dystopya tocamai il ascult a doua oara. Nu e rau deloc. Bine, vocea lui Mustaine e mai ragusita ca in tinerete (nu ca ar fi avut el o voce fantastica), dar instrumental suna foarte bine. Mie mi-a placut.
    In ceea ce priveste Dream T, l-am ascultat a doua oara si suna mai bine ca prima. Iar unele piese sunt reusite de tot, zic eu ;)

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: