Alte muzici ascultate

Chris Stapleton – Traveller (2015)

Un album mai vechi, dar care merită menționat. O combinație de country, rock și blues care te ține alături de fiecare piesă. O voce deosebită care se mulează perfect pe acele piese, de altfel Chris cântă destule lucruri, inclusiv bluegrass, așa că am spune că-i un solist cât se poate de adaptabil. Un album bun, poate chiar al dracului de bun și mă bucur să constat din nou că zona asta de country este cam singura în care lucrurile se mai păstrează așa cum trebuie. Și probabil că așa va fi și de acum încolo. Eu îl recomand din tot sufletul, are și câteva piese absolut delicioase și-n plus este un produs discografic al unui om care se vede că face muzică din inimă.

Arnel Pineda – AP (2016)

Albumul vocalistului celor de la Journey nu este nimic din ceea ce v-ați aștepta să fie. Seamănă a Journey pe unele locuri, numai că nu este cazul să facți vreo comparație. Din ce-am văzut el include și câteva piese din vechea trupă a lui Arnel, Zoo, apărute pe albumul Zoology. Stilul muzical mi-este greu să-l determin, aș putea spune că-i muzică ușoară, aș putea spune că-i ceva rock mai ușurel combinat cu niște chestii mai ciudate. Una peste alta iese de un album bun de ascultat mai ales în contextul în care Arnel este cine este, AP aducând o nouă dimensiune a omului care s-a achitat de minune de una dintre cele mai grele sarcini muzicale din lume, aceea de a-i lua locul lui Steve Perry.

Eric Johnson – EJ (2016)

Albumul lui Eric are o mică problemă: propune prea multe pentru ascultător și acesta devine al dracului de dezorientat când vine vorba de o impresie de ansamblu. EJ este în primul rând un album acustic, așa că dacă așteptați minuni din alte zone este bine să vă opriți aici. Avem pe el cam tot ce se poate găsi în zona asta, de la lucruri care bat în flamenco până la treburi jazzy, avem pian, avem chiar și-o versiune instrumentală a unei piese Simon&Garfunkel, de altfel piesă care deschide și albumul. Pentru mine a fost plictisitor și recunosc, nu mai am nici un fel de chef să ascult așa ceva a doua oară, dar pentru fanii lui Eric s-ar putea să fie ceva drăguț.

Glenn Hughes – Resonate (2016)

Un album excelent, de la cap la coadă. Glenn Hughes este într-o formă de zile mari și face ce știe el mai bine, iar la capitolul muzică nu s-ar spune că nu se pricepe. Un album foarte heavy, pe alocuri întunecat, dar care este strict și la subiect pentru că așa și trebuie să fie. De vocea sa nu mai zic nimic, sunt multe trupe care s-ar bucura să-l aibă în fața microfonului. Omul dă pur și simplu lecții. O mică bijuterie pe care am descoperit-o în mijlocul unei mări de mizerii ascultate și, din nefericire, constat pentru a nu știu câta oară că după ce generația asta va apune se va cam termina cu muzica. De ascultat, sau chiar de neratat, chiar dacă nu este de anul ăsta, nu sparge topurile și nu țopăie hipsterii pe muzica lui în cluburi. Muzică, muzică de aia așa cum se face ea când este bine făcută.

Graham Bonnet Band –  The Book (2016)

Un album nu chiar rău, în stilul cu care ne-a obișnuit Bonnet, dar parcă departe de a străluci sau de a rămâne de reținut. Pe unele locuri devine chiar static și parcă un pic plictisitor, dar nici artistului nu-i mai poți cere după atâta vreme. În ceea ce privește vocea aș spune că este acolo, desigur, s-a mai dus din ceea ce ne oferea pe vremea când era în plină formă, dar nu se poate spune că nu avem ce asculta. O combinație între tot ceea ce știe Graham că este vechi și old-school, fără nici un fel de intenție sau reușită a trece lucrurile acelea și prin anii aceștia, dar asta este, e bine și așa. Un album de ascultat măcar o dată. Pentru cei care nu știu, albumul are două discuri, primul reprezentat de cele 11 piese noi, al doilea de piese mai vechi, acum reorchestrate și interpretate cu noua trupă. Pe al doilea am evitat să-l ascult, am preferat să văd ce este nou.

Meat Loaf – Braver than we are (2016)

Un album așa cum este de așteptat de la Meat Loaf, cu linii melodice lungi, cu urcări și coborâri, cu încercarea de a complica uneori inutil, cu lucruri care ies fantastic, cu backing vocals excelent și cu o nouă dovadă a faptului că nenea ăsta, da, compune, e compozitor, nu laptopar. Un album care personal mi-a plăcut, deși nu am fost neapărat pregătit pentru el când am început să-l ascult. Dar cum istoria și experiența își cer tributul lor, Braver than we are a găsit exact momentul în care să mă asigure că măcar pentru o perioadă de timp… muzică mai poate apărea. Unele lucruri o să vă pară al naibii de cunoscute, dar ăsta-i Meat Loaf. Un album de ascultat, oricum aș lua-o. Și cred că și de păstrat.

Devin Townsend – Ancient (2016)

Titlul de mai sus reprezintă o compilație pe care Devin a adunat câteva demo-uri înregistrate în perioada 1986-1994 alături de Grey Skies și Strapping Young Lad, plus câteva ale lui. Ce atmosferă iese din discul ăsta nu vă pot povesti cu certitudine, dar este clar că parcă-i ceva ce s-a dorit din altă lume, Devin oricum de-acolo venind. Apăsător, pe alocuri negru, uneori chiar insuportabil de prost, Ancient vine să spună că Devin face și de data asta ceea ce știe el mai bine să facă: exact ce vrea. Nu cred că-i neapărat de ascultat dar dacă dați de el parcă nu ar fi rău să-l treceți o dată cu urechea.

Devin Townsend – Transcendence (2016)

De data asta chiar avem de-a face cu un album nou, fără alte experimente mai mult sau mai puțin fericite, așa cum este-n cazul celui de mai sus. Îl consider excelent, absolut excelent. M-a bucurat să văd că Townsend și-a păstrat capacitatea de a compune așa cum numai el știe să o facă. Este o bijuterie care poate că nu este ușor de ascultat, dar la final merită tot efortul, mai rar albume ca ăsta în ziua de azi. Recomand din toate punctele de vedere, eu îl pun deoparte, vreau să-l am pe aproape când este cazul.

Comments 6

  • Thanks! Azi le parcurg si eu!

    • Cu plăcere. Mai am două sau trei ture, că am rămas în urmă cu multe și acum am început să le scriu sau să trec unele lucruri în registru. Fac mai multe părți, să nu aglomerez, albumele care urmează sunt ceva mai proaspete de 2017 :) Să vedem ce iese, pun câte cinci într-un post.

  • hmm, interesant…recunosc că m-am “îndrăgostit “Chris Stapleton …
    mulțam fain :)

    • N-ai cum să nu, omul este clar din altă lume și face muzică din alte motive decât cele legate de bani, faimă și curve. Bine, cu succesul vin și astea la pachet, na, dar la el se vede că motivația este dată mai ales de muzică. O vrea, o are, o cântă, cam asta-i tot ce-i trebuie.

  • Ai ascultat in sfarsit Resonate! ? Dap, excelent album!

    Habar n-aveam ca Meat Loaf a scos un nou album. De pus pe lista, mersi! ?

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: