Ai Sapori sau liniștea dintre blocuri

Pentru cei care nu știu, Ai Sapori este situat pe Bd. Timișoara, deși am putea spune că și pe Str. Sibiu, la doi pași de AFI Palace, în spatele a ceva ce pe vremuri a fost un complex comunist de alimentație și nu numai, dacă-mi aduc bine aminte.

Departe de stradă și străjuit pe una dintre laterale de un bloc, Ai Sapori are un noroc fenomenal de liniște, chestie care cu greu se găsește când vine vorba de un restaurant. Dispune de două săli, una dintre ele mai mică, la intrare, decentă, poate mai puțin primitoare, și una mai mare, acolo fiind și locul unde m-am simțit mai bine de fiecare dată când am călcat pe la ei, fiind mult mai aranjată, inclusiv cu obiecte de colecție care dau un aer aparte locului.

Afară vă așteaptă vedeta, adică terasa generoasă, cu multă verdeață și un bar rotund în mijloc, bar pe care însă nu-mi aduc aminte să-l fi văzut funcționând. Dar poate mă înșel. În fața restaurantului se află și o parcare, una mare, care să ajute eventualul vizitator să stea liniștit când se pune problema mașinii. Aveți unde parca. Dacă însă plănuiți să veniți seara e bine să vă așteptați și la situația în care parcarea este plină, acolo-și mai lasă mașinile și cei din zonă.

Meniul este axat pe exact ceea ce spune și numele pe care-l poartă localul, dar îl el veți găsi și chestii mai tradiționale, mici, piept de pui, să mulțumească pe toată lumea. Însă la acest capitol oferta este restrânsă și consider că așa este și normal. Ca idee generală ori de câte ori am fost pe acolo mâncarea a fost bună, nu am avut de ce să mă plâng. Poate o singură dată să fi găsit cartofii mai umpluți de ulei decât este maximum acceptabil dar am putea spune că oricine are o zi proastă sau o mână de cartofi ratată.

Servirea a fost mereu ireproșabilă. Nu am fost lăsat să aștept niciodată prea mult pentru a primi meniul, personalul a fost mereu amabil și comanda a fost adusă mereu în zona de timp la care te-ai aștepta să o ai pe masă. Mai mult, de câteva ori am trecut printr-o chestie extrem de rară: fiind organizat un eveniment pe terasă, personalul ne-a spus că mâncarea va ajunge mai greu la noi din cauza comenzilor multiple, ca să știm. Mi s-a părut fantastic. De obicei ți se ia comanda indiferent de cât durează, numai să decartezi și tu ceva la crâșma respectivă, se descurcă ei cu tine. Uite că la Ai Sapori nu este așa, ți se spune de la început că ar putea dura 30-40 de minute până să mănânci și ți se prezintă scuze pentru asta. Un mare punct în plus din partea mea.

Prețurile sunt de trattorie. Nici prea mari, nici prea mici, dar nu se pune problema să le consideri exagerate. Ești practic aproape de centru, la ieșirea din cartier, și dacă faci comparație cu prețurile cerute la Il Calcio, trattorie care se află mai spre zona de cartier în care începe porumbul ai spune că totul este bine. Pentru amatorii de mici, cinci mici cu cartofi prăjiți costă 20 lei. Nu-i rău deloc. Berea e și ea pe la 7-8 lei, găsiți însă și oferte mai scumpe, totul este după gusturi.

La toaletă nu știu cum să vă spun că este, nu am avut niciodată nevoie când am fost pe-acolo. Mai ciudat, dar se întâmplă.

Concluzia este că e un loc mișto unde să mâncați, mai ales vara când funcționează terasa și puteți sta la ceva umbră și liniște pe ea.

Comments 2

  • Am mai intalnit restaurante unde am fost avertizat ca dureaza mult comanda. La unele, gen Intermacedonia cartierului meu, am considerat ca avertizarea a venit pt mine, ca eram de-al casei. Dar am mai patit-o.

    In Cluj, unde timpul e relativ, de obicei intreb. Mai ales ca acolo, cand e TIFF, masa e intre 2 filme bune :)

    Altfel, simteam nevoia si de niste poze. Imi place descrierile localurilor, le citesc cu placere, dac-as locui in cartierul tau l-as vizita, dar fara poze viata e pustiu. Nu ca altii, sa puna poze de la buda, dar macar o poza din fiecare salon (plus terasa) … Poate-s eu prea pretentios.

    • Aia cu timpul relativ la Cluj e mișto. E mișto bine de tot :)
      Altfel, bine că mai sunt și din astea. Am fost de destule ori în situația în care ne puteau spune că ne vor aduce mâncarea după ce ni s-au lungit urechile de foame, așa că pot aprecia când ajung într-un loc ca ăsta.
      Poze, din nefericire, nu. Când ies să stau undeva… ies să stau. Telefonul este în general pe masă, dar fără să-l butonez și ultima mea dorință ar fi să mă apuc să mă plimb prin zonă și să fac poze. Nu-i genul meu, doar mă știi :)

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: