A dangerous method (2011)

A durat mult până să apuc să văd filmul, deşi îmi fusese recomandat de ceva vreme. A durat mult pentru că treaba cu psihologia are, în ceea ce mă priveşte, câteva reverberaţii negative de care nu am să mă despart vreodată. Şi asta e bine. Când nu uiţi, ai şansa să te fereşti.

Din punct de vedere al scenariului, filmul mi s-a părut slăbuţ. Tratează lucrurile destul de superficial, iar relaţia dintre Freud şi Jung este trecută printr-un filtru mult prea uşurel. La fel mi s-a părut şi finalul, forţat, lichidat “la normă”, probabil pentru că scenaristul nu a găsit resursele de a termina în trombă, aşa cum au fost suficiente filme care s-au salvat în ultimele minute. În ceea ce priveşte discuţiile din interior, din punctul meu de vedere acestea au fost miezul peliculei şi, pentru mine, ele sunt principalul lucru cu care am rămas. Am fost şi voi fi un pasionat amator al disciplinei, iar a vedea pe ecran ceea ce ai citit în clipele când te apuca dorul de acumulare este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poţi primi de la acest film.

Actorii sunt, pentru că trebuie să existe şi lucruri pozitive, forţa care duce acest film în spate. Nu mi-l închipuiam pe Viggo Mortensen în rolul lui Sigmund Freud, dar Viggo reuşeşte să se achite absolut spectaculos de acest rol. Ceva mai puţin credibil mi s-a părut Michael Fassbender în postura lui Carl Jung, dar pe ansamblu nici el nu iese rău la socoteala finală. Revelaţia este Keira Knightley, într-un rol în care, aşa cum s-a desfăşurat el, o vedeam mult mai bine pe Natalie Portman. Dar vorba jumătăţii, Natalie să-i mai lase şi pe alţii să joace, iar Keira este absolut demenţială, total neaşteptat ţinând cont de mizeriile pe care le-a jucat până acum. Rolul ei este greu, mai ales că determină ceea ce urma să se întâmple peste ani. O menţiune specială pentru Vincent Cassel, în rolul lui Otto Gross, un rol care determină schisma dintre Jung şi Freud, schismă care va duce la transformarea lui Jung în probabil cel mai mare psiholog al lumii. Mi-a plăcut mai ales pentru că a introdus simplitatea acolo unde raţiunea celorlalţi doi căuta din toate punctele de vedere complicatul. Iar Cassel a evoluat liniştit, punându-i pe ceilalţi doi pe umerii săi şi permiţându-le să zboare de acolo când erau gata să o facă.

Dacă mă întrebaţi ce notă i-aş acorda, trebuie să spun că ezit să fac asta. Vă recomand însă să vedeţi filmul pentru că este altceva şi pentru că cei patru actori formează un careu care cu greu poate fi repetat.

IMDB

Comments 6

  • Mie mi-a placut Keira in “Remuscare”, chiar a facut un rol bun, zic eu.
    Viggo, in schimb, nu trebuie sa te surprinda. Cand spun asta, ma gandesc, de exemplu, la “The Road”. Binenteles ca este doar parerea mea personala :-)

  • @Chiticot – Pentru majoritatea, Viggo a rămas la…ăăă…”Lord of the rings”. Epopee, de altfel. S-a întâmplat cu el ce s-a întâmplat cu Will Smith. Un rol, gata, numai asta îi dăm…

  • Bogdan, “Lord of the rings” ramane ceea ce este, o “epopee”, asa cum ai numit-o si tu, realizata dupa niste carti extraordinare, un fenomen as putea spune. De aceea nu am vrut sa il mentionez :). Dar am inteles ce ai vrut sa spui.
    Off topic: de-abia astept sa apara “The Hobbit”, primul in iarna acestui an.

  • @Chiticot – Aşa este :) Şi aştept şi eu filmul, sunt tare curios ce-o să ofere :)

  • Tocmai azi ce-am vazut filmul. Impresii multe si amestecate, probabil ca mai am nevoie de timp sa le filtrez.
    Keira, da, fascinanta in rolul acesta – scenele de ” nebunie ” mi-au parut incredibil de veridice.
    Sfarsitul mi-a parut si mie abrupt, salvat doar de replica : ” uneori trebuie sa faci ceva ( de neiertat ? ) doar ca sa poti fi in stare sa traiesti mai departe ”
    Mi-as fi dorit ceva mai mult din partea lui Fassbender – a iesit un Jung cam decolorat, cam indecis iar expresia ” giuvaerul meu ” spusa ei, n-a fost prea credibila.
    Posibil aveam alta imagine despre Freud, il vedeam mai incisiv, mai rigid iar jocul lui Mortensen nu m-a convins in totalitate.
    Desi n-as fi crezut, scena in care sotia lui Jung discuta cu ea, amanta mi-a parut tare frumos construita si departe de a fi banala.
    Una peste alta e un film ce merita vazut, fie doar si pentru starile ce ti le trezeste.
    :)

  • @lotusull – Şi de ce nu, pentru învăţat ceva istorie, sau pentru văzut de unde au plecat atâtea lucruri cu care suntem la curent în zilele de azi. Vizavi de Viggo, teoretic Freud a fost foarte rigid, probabil de asta a încercat să îngroaşe tuşa respectivă :)

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: