66 ani în care Anglia a fost din ce în ce mai insulă…

1950.

Anglia participa la primul ei turneu mondial. Pe celelalte le boicotase în urma unor certuri pe care le-a avut cu FIFA.

Anterior turneului Anglia demonstrase că este o forță, jucându-se cu Portugalia (10-0, parcă) și dându-le praf italienilor (4-0). Desigur, ambele meciuri acasă, în templul fotbalului englezesc, să zicem.

Vine meciul cu SUA. Anglia îl avea în lot pe Stanley Matthews și nu mai sunt sigur, dar parcă era acolo și Tommy Lawton, cealaltă legendă. În mod cert avea în teren un titular pe care-l chema Alf Ramsey și care-n 1966 avea să aducă titlul mondial britanicilor, spunând că a fost câștigat “cu lacrimi, sudoare și sânge”.

Ziarele britanice au scris înainte de meci că sunt două categorii de persoane pe lume care nu știu să joace fotbal: americanii și eschimoșii.

Pe 29 iunie 1950, Joe Gaetjens, un haitian, le arăta englezilor că se înșeală, americanii știau să joace fotbal. Anglia suferea o înfrângere cu 0-1, grea, usturătoare, umilitoare, una pe care și-a dorit mereu s-o uite dar nu prea a putut. Pana mea, americanii au făcut un film pe tema asta, pentru că puteau.

2016.

28 iunie 2016. Ce coincidență, aproape aceeași zi!

Cu puțină imaginație putem extrapola islandezii în lumea cealaltă a ziarelor britanice, aia a eschimoșilor care nu se pricep nici ei la fotbal. A fost nevoie de 66 de ani pentru ca Sigurdsson și Sigthorsson să le arate englezilor că s-au înșelat și cu eschimoșii.

66 de ani. Exact cifra care desemnează clipa despre care Ioan Chirilă spunea că “Anglia nu mai este o insulă”.

De fapt 66 de ani în care Anglia a fost din ce în ce mai mult asta. Chiar dacă mare, nu ca amărâta aia de Islandă.

Dacă eram Eminescu intitulam rândurile astea “La aniversară”…

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: