11 lucruri pe care trebuie să le știi pentru a fi un excelent jurnalist de rock

Dacă ai umblat prin sălile de concerte poate că i-ai văzut. Pe jurnaliști, la ei mă refer. Și te-ai gândit că, mamă, ce fericiți trebuie să fie ăștia că văd tot ce se poate vedea și ce mișto ar fi dacă ai ajunge și tu ca ei. Poate că-n clipa aia ți-ai spus că asta nu se poate, pentru că nu ești pregătit pentru așa ceva. Ei, pentru tine și pentru visele tale am pregătit mai jos lista lucrurilor pe care trebuie să le știi sau faci pentru a ajunge un jurnalist rock de succes. Din câte ai să vezi, nu va fi deloc greu, așa că te aștept cu drag printre noi.

1. Nu trebuie să ai studii în domeniu. Dacă ai crezut că a avea jurnalismul la bază, adică a ști cum să scrii un material de presă, contează, te-ai înșelat. Cu cât știi mai puține despre asta, cu atât este mai bine. Jurnalismul fără reguli și logică este new media. Doar nu vrei să rămâi în urmă, la teoreticienii ăia depășiți, nu? Poți fi un bun jurnalist fără să fi studiat presa cum, la fel, poți fi cea mai proastă pană din domeniu deși tu ești masterand în mass-media.

2. Nu ai nevoie să cunoști prea bine limba română. Vorbesc serios. Nimeni nu se așteaptă ca tu să scrii corect. Ceea ce contează este doar să o faci. Indiferent dacă topica sau sintaxa sucombă, dacă acordul subiectului cu predicatul este în rigor mortis sau dacă diferența între complement și compliment îți este încă o nebuloasă…materialul tău va fi citit și apreciat, mai ales dacă este laudativ. Lasă limba română. Aia s-a dus naibii odată cu Pruteanu, un alt dinozaur de care nu trebuie să ții cont. E ca pe stadion, că poate-ți este mai cunoscut domeniul: Moarte lor, moarte lor/Moarte lor, limbiștilor. Pardon, lingviștilor. Stai calm, nici diferența asta nu trebuie să o știi.

3. Nu trebuie să înțelegi despre ce este vorba la concertele la care te duci. Pe bune, nu. Este suficient să vii acasă, să mai bei o bere, și să scrii o cronică în care vizavi de prestațiile trupelor și de organizare să se regăsească termeni ca extraordinar, fantastic, excelent, colosal, superb, demențial. Ca să eviți să uiți termenii când te apuci de scris și bei berea aia în plus, ia-i acum cu copy/paste și pune-i într-un Sticky Post. Doar îl deschizi și te apuci de introdus. Ah, și nu uita: la final să adresezi extrem de multe mulțumiri organizatorului pentru că te-a primit și pe tine acolo. Dacă se poate, fă-o chiar la modul penibil, demonstrează că ești extrem de umil. O să vezi că ai numai de câștigat.

4. Trebuie să știi să traduci o știre de pe site-urile străine. Sper că nu ești atât de fraier încât să-ți imaginezi că se chinuie cineva să producă vreo urmă de conținut original. Nu. Iei știrea, o traduci frumos, și gata. Ai grijă, nu te chinui cumva să o adaptezi la limba română. Scrie exact cu sintaxa și topica folosite de limba străină. Dacă nu știi vreo limbă străină, sau o vorbești la nivelul la care ai nevoie de ambele mâini ca să te poți exprima, nu dispera. Iei știrea de pe site-ul străin, o bagi în Google Translate așa cum băgau jandarmii site-ul de cultură la dubă și-apoi doar mai aranjezi puțin. Și te semnezi.

5. Nu modifica sub vreo formă comunicatele de presă pe care le primești. Îți ofer două motive să nu faci asta. Primul este că ai leza autorul lor. Nu trebuie în vreo clipă să dovedești sau să arăți că te-ai descurca mai bine la capitolul comunicare. Ai făcut asta, ești mort. Apoi, pe măsură ce se mai prinde ceva limbă română de tine, de unele dintre ele ai să poți râde. Și asta te va face puțin mai fericit decât ești.

6. Ai grijă să notezi sau să reții tot ce auzi în jurul tău când vine vorba de artiști, jurnaliști sau organizatori. Cândva vei avea nevoie de informațiile astea. De exemplu, o să vină vremea când poți să-ți încondeiezi unul dintre colegi în fața unui organizator. O să plece fie de la tine, că așa vrei, fie de  la o întrebare a celui care stă de vorbă cu tine, că vrea să afle și el cu cine are de-a face. Oricine din industria asta știe că omul respectiv va reacționa sub o formă sau alta. Și o invitație sau o acreditare mai puțin pentru terțul de care discuți înseamnă o invitație sau o acreditare în plus pentru tine. O să poți să-ți aduci femeia la concert, mă! În plus, vei deveni un tovarăș de nădejde pentru noul tău prieten, ai dovedit că ești un element prietenos, provenit dintr-un mediu sănătos, de încredere. Fă asta ori de câte ori poți și ai să ajungi să vezi că nu există ușă care nu se poate deschide, ci doar chei pe care nu le-ai folosit încă.

7. Dacă nu poți ajunge la un concert sau la orice altă formă de eveniment de profil, nu dispera. Așteaptă să scrie alții despre asta, adună tot ce s-a scris, copiază câteva pasaje diferite, învârte puțin pasajele între ele, mai pune și tu câteva fraze în care să folosești cuvintele despre care ți-am spus la punctul 3 și semnează-te. Lipsa ta nu înseamnă că nu trebuie să vorbești. Dă senzația că ești peste tot, asta va produce apreciere din partea tuturor. În curând vei observa că ești admirat pentru dedicația pe care o arăți scenei și din asta vei avea doar de câștigat.

8. Când ți se spune că management-ul trupei a refuzat acreditarea ta sau nu ți se răspunde deloc la cererea de acreditare…ei bine, nu dispera. Nu este nici pe departe așa. De fapt înseamnă că pe lista de preferințe a organizatorului ocupi un loc la care acesta nu are chef să se uite momentan. Folosește punctele de mai sus și construiește pas cu pas o relație cu el. Minte-l și tu, așa cum te-a mințit și el. Și, dacă ai făcut puțină școală, știi deja că minus și minus duc la plus. Încet vei urca și tu în shortlist. Cândva vei deveni veteran și vei zâmbi când vei auzi de problema asta povestită de vreun biban.

9. Dacă dispui de atribute personale cum ar fi caracter, coloană vertebrală, personalitate, cultură generală sau corectitudine…să nu te pună mama naibii să le folosești. Comportă-te sărăcăcios din toate punctele de vedere și adoptă în general o atitudine umilă. Ai văzut clipul acela în care francezii fac mișto de noi spunând că salutul național al românilor este s’il vous plaît? Dacă nu, uite-l aici. Învață din el. Asta se așteaptă de la tine. Asta se dorește de la tine. Mai mult, aceasta va fi una dintre cele mai apreciate calități de care ai putea dispune. Dacă nu poți să faci asta din convingere, repetă acasă atitudinea. N-are cum să nu-ți iasă. Dacă nu-ți iese, mai ai o șansă: apucă-te să citești advertorialele scrise de blogosferă în campaniile pe care le derulează aceasta. Acolo vei descoperi un adevărat manual de umilitate, suficiență și superficialitate. Învață-l la virgulă.

10. Nu încerca să visezi vreodată că vei fi plătit pentru ceea ce faci. Nimeni nu va face asta, aici ai nimerit în industria gratis. Totul se face din pasiune. Desigur, când scrii ceva vei fi înjurat de una dintre cele două tabere existente, dar nu contează că ți se întâmplă asta pe gratis. Biblia spune că trebuie să întorci și celălalt obraz. Mulțumește-te cu ce ai și bucură-te că nu ai ajuns încă să plătești pentru a-ți face meseria. Ce, credeai că munca merită plătită? Termină cu prostiile, aici ești în România. Dacă nu-ți convine și visezi la salariu pentru ceea ce faci, emigrează.

11. Acesta este probabil cel mai important punct, și dacă nu-l stăpânești nu ai ce să cauți în lumea asta. Despre Trooper și Aura trebuie să știi că se vorbește și se scrie întotdeauna numai de bine. Ei sunt doi artiști de importanță planetară. Dacă te pufnește râsul, de exemplu, văzând că-n deschidere la Trooper sunt…tot Trooper, sau că Aura în loc să cânte face glume cu sâni…abține-te. Dacă ești în situația de a considera că muzica lor nu este cine știe ce, nu spune sub vreo formă asta, sau dacă o faci asigură-te că ești acasă, cu ușa închisă, sub pătură, după ce în prealabil ți-ai verificat fiecare debara ca să te asiguri că ești singur. Dacă ești suficient de incult muzical încât să nu-ți placă Trooper sau Aura și lumea va afla asta, vei constata că reacția este una asemănătoare celei pe care au avut-o ăia de au măturat cu arma prin redacția lui Charlie Hebdo. În plus ți se vor închide toate ușile. Ești prea prost ca să faci parte din industria asta. Nu există om normal căruia să nu-i placă Trooper sau Aura. Iar dacă nu ești normal, nu ai ce să cauți printre oamenii normali.

Cam atât. Eu vă urez baftă și vă aștept cu drag, viitori jurnaliști rock, să bem o bere.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: